Noi. Care noi?
„Duşmanilor noştri le fuge pămîntul de sub picioare, sînt disperaţi că nu ştiu ce să mai facă să pierdem noi” – Gigi Becali
Champions League a încetat să mai fie Paradisul pierdut. Am păcătuit sau nu atunci cînd am fost […]
„Duşmanilor noştri le fuge pămîntul de sub picioare, sînt disperaţi că nu ştiu ce să mai facă să pierdem noi” – Gigi Becali
Champions League a încetat să mai fie Paradisul pierdut. Am păcătuit sau nu atunci cînd am fost izgoniţi de acolo, nu se mai ştie. Negreşit, cineva a muşcat din măr şi nu era vreo Evă, ci un Mitică sau un Jenel. Acum se simte în aer miros de bunăstare. De fotbal fără surogate. Gata, ne-am executat penitenţa. În sfîrşit, am epuizat exerciţiile de victimizare. Adio frustrări! Începe! Cu noi în formaţie. Apropierea palpabilă a competiţiei către care ne-am uitat 10 ani cu ochi de excluşi schimbă însă şi percepţia. De aproape se văd şi defectele. Ciudat, din fundul sălii se aud cîteva fluierături. Sîntem la masa bogaţilor, dar nu chiar toţi.
Care noi?, aceasta e întrebarea, nu a fi sau a nu fi. Care noi sîntem în Champions League? Noi Steaua sau noi toţi cei care consumăm fotbal? Microbişti, ziarişti, spectatori ocazionali. Este Steaua reprezentanta de drept a fotbalului românesc în cea mai importantă competiţie europeană? Fără îndoială că da. Se consideră Steaua ambasadoarea fotbalului românesc? Nu mai sîntem atît de siguri, pentru că trufia conducătorilor din Ghencea usucă orice formă de vegetaţie împrejurului echipei. Atît timp cît ţi se aminteşte neîncetat ce vrednici au fost ei şi cît de nevrednici ceilalţi, nu te poţi aştepta la sentimente, ci la resentimente.
Steaua este produsul cel mai vandabil al unui campionat contradictoriu. Aici nu există nici un dubiu. Oli şi băieţii merită ce li se întîmplă. Au muncit bine, au crezut în şansa lor. Bravo lor! Semnele de întrebare apar atunci cînd campioana intră în relaţie cu ceilalţi, care nu au participat direct sau în nici un fel la performanţa ei sportivă. Orice om care nu îşi manifestă necondiţionat admiraţia pentru calificarea în grupele CL devine un duşman potenţial, unealtă a rivalelor, Dinamo şi Rapid. Orice critică se transformă în proces de intenţie. În camarilă instrumentată de ceilalţi.
Pentru că am ajuns la adversarele istorice, anticipăm că aventura europeană a steliştilor va spori frustrările în rîndul fanilor rivalelor. Falia dintre masele de susţinători se va adînci şi se va lărgi. Cine îşi închipuie că meciurile cu Real, Lyon ori Kiev vor aduce concordie şi entuziasm plenar se înşală amarnic. Tribalizarea maselor de suporteri nu este un fenomen cu patent românesc. Ne-a venit şi nouă rîndul să trăim ce au trăit alţii cu ani şi ani în urmă. Să fie limpede, nu toată România respiră o dată cu Gigi Becali şi Tea Sponte. Asta nu înseamnă că România fotbalistică, în totalitatea ei, nu datorează ceva important Stelei. Ceva de care ne vom da seama cu timpul. Tot cu timpul, vor înţelege şi cei din Ghencea că lumea nu se împarte în servitori şi stăpîni, în prieteni şi duşmani.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele