Meciul miştourilor

Bulgarii ne-au dominat întotdeauna. La castraveţi pe cap de locuitor, colonie de trandafiri, un Very Iresistible avant la lettre, şi amenzi de circulaţie, în fapt nişte mici găinării ale miliţienilor aferenţi metropolelor Sofia, Plovdiv, Varna şi Ruse. Nici la gropi […]

Bulgarii ne-au dominat întotdeauna. La castraveţi pe cap de locuitor, colonie de trandafiri, un Very Iresistible avant la lettre, şi amenzi de circulaţie, în fapt nişte mici găinării ale miliţienilor aferenţi metropolelor Sofia, Plovdiv, Varna şi Ruse. Nici la gropi în asfalt nu se dau bătuţi vecinii noştri, iar în materie de localităţi fără iluminat stradal deţin încă poziţia de lideri europeni.

A, să nu uităm aici turismul la Marea Neagră, unde la hotelurile lor revopsite de 4 stele all inclusive poţi savura un delicios desert cu corcoduşe.

Ce legătură au toate astea cu fotbalul? Au şi veţi vedea de ce. Sîntem răutăcioşi, nedrepţi chiar? Au făcut şi ei paşi înainte, s-au modernizat, luptă împotriva corupţiei, iar noi prezentăm o imagine distorsionată? Probabil. Accesele astea de superioritate le mai înghiţeam cînd veneau de la francezi, nemţi, englezi, spanioli. Ne deranjau şi ne răneau în amorul propriu, dar în final ne înghiţeam sudălmile, fiindcă ştiam că în fond au dreptate. Exgerînd, ne arătau tot ce ştiam şi noi că nu e în regulă.

Acum situaţia stă puţin altfel. Media bulgărească şi alde Stoicikov au dat tonul la cîntecul defăimării. De cîteva zile, naşi priateli, notre amis, adică, îşi închipuie că poartă război psihologic împotriva naţionalei române. Mutu e doar un fost dependent, Florentin unul mic şi rău, Dică un anonim. În general am fi bîntuiţi de o frică patologică la gîndul că vine întîlnirea cu ei, ne baricadăm pe terenuri înguste şi prost luminate.

Cum Piţurcă şi băieţii sînt ocupaţi să pregătească meciul, le vom returna noi bulgarilor mitocăniile peste Dunăre. Nu ne mai simţim obligaţi să interpretăm rolul gazdelor ospitaliere pentru unii care ne intră în casă cu bocancii plini de noroi. Vor atmosferă, să le facem. Paşnic, cu umor. Încă n-am ajuns să pierdem partide de băşcălie şi caterincă. Nu îndemnăm la violenţă, nesupunere civică, ci doar la puţin orgoliu naţional. Dacă nu-i surclasăm la ironii, atunci la ce?

În ce fel va ajuta asta echipa naţională? Simplu, suporterii nu vor avea sentimentul că au pierdut o partidă înaintea partidei. Spiritul pozitiv al galeriei se poate transmite celor din teren. Este un ascendent care trebuie luat în seamă. Cu nişte berbatovi nervoşi, se poate juca mai uşor. Un antrenor bombardat cu mici răutăţi va fi predispus greşelilor, iar Stoicikov nici nu-i prea greu de scos din pepeni. Veţi obiecta că nu-i cavalereşte. Posibil, dar doriţi să cîştigăm sau să ne înscriem la premiul Fair-Play? Şi încă ceva, pentru dezinhibare. Toată lumea procedează aşa, în virtutea unui principiu secular. Tot ce nu-i interzis e permis.

„Românilor le e frică de noi, de aceea au ales un stadion îngust. sînt convins că au şi arene mai mari”
Hristo Stoicikov