Marica şi Badea

Răsuflăm uşuraţi. Ciprian Marica îndeplineşte condiţia de bază pusă de selecţioner. Şi-a cîştigat locul de titular la echipa de club. Care nu e una oarecare şi tocmai s-a calificat în grupele Champions League. Răsuflăm şi mai uşuraţi, fiindcă Marica a […]

Răsuflăm uşuraţi. Ciprian Marica îndeplineşte condiţia de bază pusă de selecţioner. Şi-a cîştigat locul de titular la echipa de club. Care nu e una oarecare şi tocmai s-a calificat în grupele Champions League. Răsuflăm şi mai uşuraţi, fiindcă Marica a înscris primul şi al treilea gol pentru Şahtior în meciul cu polonezii de la Legia. Avem un titular în grupele Ligii, care, pe deasupra, mai e şi golgeter. Şi tînăr, şi înalt, şi dezgheţat. Victor Piţurcă, ce-ţi poţi dori mai mult?

De fapt am greşit tonul discursului. Pentru ca Marica să devină o opţiune serioasă în vederea partidei cu bulgarii, de sîmbăta viitoare, trebuia să subliniem lipsurile tînărului atacant plecat de la Dinamo spre Şahtior pe nişte kilograme de dolari. Nu am greşit, în grădinile botanice ale gospodarului doneştean Rinat Ahmetov sumele au echivalent în masa teancurilor de bancnote. Revenim. A-l lăuda pe Marica poate fi un gest cu totul neinspirat, cunoscut fiind reflexul lui Piţurcă de a respinge orice idee care nu-i aparţine.

Contăm totuşi pe flerul antrenorului naţionalei, pus acum într-o situaţie delicată tocmai de rezultatele bune şi excelente ale echipelor noastre de club. Mizei oricum foarte mari a primei partide din preliminarii i se adaugă presiunea suplimentară a performanţelor celorlalţi. Olăroiu şi-a dus formaţia în Champions League, Răzvan şi Mircea Rednic în Cupa UEFA. Cum ar fi ca tocmai el, Victor Piţurcă, să nu-i bată pe gospodinii de peste Dunăre? Ideal ar fi ca naţionala să nu devină spaţiu de manevră pentru satisfacerea orgoliilor personale.

Am stabilit aşadar că Marica devine o opţiune realistă în vederea meciului Rom`nia-Bulgaria. Şi nu doar prin golurile înscrise la mijlocul săptămînii. Vali Badea la fel. A, e prea repede? Gata, l-aţi făcut şi pe ăsta fotbalist de naţională?, se aud voci în off. Da, poate ne grăbim, dar cine nu se grăbeşte în fotbalul de azi poate să aştepte pensia în faţa televizorului. Nu ne putem permite, nu avem un fotbal suprapopulat cu valori ca să-i ignorăm pe aceşti băieţi care bat cu pumnii la poartă. Apropo, dumneavoastră ce fotbalist vă inspiră mai multă încredere, unul care tocmai a rămas fără carnet pentru exces de viteză (205 km/oră) sau unul care după ce îşi califică echipa în grupele Champions League îşi sună primul antrenor?