ADN-ul gloriei
Stranie coincidenţă. Steaua luptă pentru un loc în inima capitalismului european pe un stadion construit de comunişti şi folosit de propaganda comunistă. Azi, 23 August 2006, pe fostul 23 August nu se vor mai construi imagini apologetice din plăcuţe […]
Stranie coincidenţă. Steaua luptă pentru un loc în inima capitalismului european pe un stadion construit de comunişti şi folosit de propaganda comunistă. Azi, 23 August 2006, pe fostul 23 August nu se vor mai construi imagini apologetice din plăcuţe pătrate sub care se aflau aşa numiţii oameni noi, ci faze de gol. Din tribune, nu se vor mai auzi ode adresate conducătorului partidului unic, ci scandările galeriei steliste. Pe aleile care duc spre arenă, limuzinele de ultimă generaţie vor lua locul anticelor Dacii negre, cu girofar. În locul generalilor şi activiştilor de atunci, la Oficială îşi va lăfăi bunăstarea noua protipendadă.
Ceva rămîne totuşi neschimbat. Din ’86, trecînd prin ’96 şi pînă în 2006. Bucuria presimţită a microbistului. Starea de aşteptare febrilă, emoţia pozitivă hrănită din întîlnirea cu un rezultat mare. Succesul nu s-a şters din ADN-ul acestei echipe, care n-a vrut niciodată să înveţe din înfrîngeri. Nu asta e de fapt reţeta gloriei şi progresului?