Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
O Simona Halep elegantă

Chiar dacă nu intră în obișnuințele de fiecare zi, țin azi să salut apariția unui cuvânt nou în viața frazelor noastre scrise pe hârtie sau pe sticlă. Explicând despărțirea de ultimul ei antrenor, Simona Halep a folosit – pare-mi-se, pentru […]

...

PSG – o performanță și morală 

Acest 2-0 de pe Old Trafford îmi sfidează atât antipatia față de PSG, cât și devotamentul străvechi față de United; îmi cere să fiu – pardon de expresie! – obiectiv. Plus să-mi încalc regula de a nu discuta după turul […]

...

Prima etapă, prima criză de nervi

Sper să nu fiu deplasat dacă propun să-i lăsăm azi în pace pe Aguero după hattrickul lui în meciul cu Arsenal, pe Rashford și golul lui super, pe pasa divină a lui Pogba, pe autohtonul nostru Căbuz între „fabulos” și […]

...

Banii, banii!

Ca să fiu clar de la bun început, nu sunt exasperat, nici indignat de transferurile acestea scandaloase ale lui Stanciu și Mitriță spre Asia și America; dimpotrivă – sunt de părerea întru totul minoritară a lui Basarab Panduru: „Nicușor nu […]

...

Vorbește, memorie!

La 1 an după Anglia – România din 1969, de pe Wembley, la Mexico s-au fixat grupele Mondialului 1970, unde urma să jucăm la Guadalajara într-o grupă a morții. Iată ce scria unul, Belphegor, în Sportul: „Suntem în 15 al […]

...

Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.

Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.

Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.

Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!