Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Ei, da, în 2020 facem 50 de ani de la Guadalajara…

Sper să nu fiu considerat un diversionist dacă azi, înaintea unui derby Dinamo-FCSB, țin să amintesc din timp că în iunie 2020 se împlinesc 50 de ani de la Guadalajara. Decât să discut o aiureală la zi, ca patronul de […]

...

Un Ianis Hagi uluitor

Îmi place să cred că pentru Ianis Hagi, la fel de prețioase ca felicitările lui Steven Gerrard au fost și avertismentele lui Barisici, fundașul croat care trecuse și el prin dificultățile adaptării la Rangers, când a vrut chiar să plece, […]

...

De ce surâd la declarațiile lui Halep

Simona are dreptate când declară că nu va face o dramă din eșecul semifinalei de la Melbourne. Într-adevăr, nu are de ce. În fața unei Muguruza renăscute în forță și inspirație, Halep a pierdut din câteva detalii, un forehand ratat, […]

...

Da, a existat în lume un fotbalist român fericit!

Și așa, carevasăzică: „Merci, Tătă. Și scuze că te-am subestimat!”. Cum? Nu mai repet. Așa l-au omagiat pe Tătărușanu fanii lui Lyon după semifinala Cupei Ligii franceze, cu Lille, 4-3 la pen, dintre care unul esențial apărat de Tătă sau, […]

...

Putem să rămânem eleganți în formulări?

Microbiști cum suntem de la început și până la urmă, am avut o săptămână grea, bună și foarte bună de fotbal; până când ne vom bate capul cu CFR Cluj-FCSB-Sevilla, nu e inutil să ne mai gândim la ce am […]

...

Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.

Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.

Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.

Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!