Ceea ce-i incontestabil

Nu-mi pare rău, Barca e mai bună ca Real

Precizez mai întîi că nu-l urăsc pe Mourinho; nu mă număr printre cei 80.000 de pe Camp Nou „care-l urau”, aşa cum suna prima frază a transmisiei de marţi seară. De […]

Nu-mi pare rău, Barca e mai bună ca Real

Precizez mai întîi că nu-l urăsc pe Mourinho; nu mă număr printre cei 80.000 de pe Camp Nou „care-l urau”, aşa cum suna prima frază a transmisiei de marţi seară. De asemenea, nu voi face mişto azi de toţi acei care, după victoria Realului în Cupă, m-au asigurat că „Barca dumitale o va beli şi în semifinala europeană”. Nu-mi stă în practică şi în caracter să rîd de cel căzut. Dar Mourinho nu-i, în nici un caz, un antrenor pe care să-l urăsc; ştiu că risc să fiu luat de naiv (adică, pe româneşte, de prost), însă nu voi folosi niciodată cuvîntul „ură” în sport. Cu Mourinho nu pot fi mai mult decît ironic. El este o belea, în Belle Artele (artele frumoase) fotbalului. El a dus pe culmile unor succese un joc defensiv cum de la Herrera nu s-a mai văzut.

A-ţi plăcea cum joacă Mourinho nu mai e o problemă de gust, ci de spirit – un internaut semnînd Morometele îl acuză de meschinărie, ceea ce e aproape de ce vreau să spun. Cel puţin pentru fotbalul spaniol, Mourinho este un factor de regres. El a desfigurat jocul Realului, l-a sărăcit, l-a urîţit. Simplă supoziţie: gîndiţi-vă cum ar fi arătat antrenată de Mou naţionala Spaniei, consacrată campioană mondială prin geniul onest al unui Del Bosque, care n-a făcut altceva decît să respecte stilul iberic! Rămîne indiscutabil că, după cele patru meciuri Barca-Real, perfect echilibrate ca scor: cîte o victorie pentru fiecare şi două egaluri, Barca, in spirit şi joc, e mai bună, iar Guardiola mai convingător decît Mourinho. Nu ştiu dacă aceste crîncene întîlniri au  constituit „o victorie a fotbalului” – cum s-a trîmbiţat tot timpul -, dar e limpede că Pep l-a biruit pe Jose.

Restul sînt răutăcisme, faulturi polemice, răzgîieli şi ipocrizii inerente naturii umane. Ceea ce nu înseamnă că vom rămîne aici; deja un internaut, Bico, îmi scrie: „Gata! M-am săturat de atîta Barca-Real, Porto-Villarreal a fost de şapte ori peste Clasicul zero barat, sper să-i bată în final Man United şi să se termine cu tika-taka asta plictisitoare şi cu jocul Realului, care seamănă cu al Stelei…”. Obiecţie pe ultimele cuvinte: Steaua ca Real? Unde ar juca măcar ca Steaua ’86? Trăiască deci acea zi de 7 mai!