Nu ne-am săturat de această logică?
E greu să ai noroc dacă nu-i dai ocazia să se manifeste
Şi iar ne întoarcem la ceea ce ştim, la ideile care ne-au intrat în sînge şi de care, probabil, nu ne vom plictisi vreodată: la Napoli a fost […]
E greu să ai noroc dacă nu-i dai ocazia să se manifeste
Şi iar ne întoarcem la ceea ce ştim, la ideile care ne-au intrat în sînge şi de care, probabil, nu ne vom plictisi vreodată: la Napoli a fost ghinion, a fost lipsă de concentrare, a fost frică, într-un cuvînt – a fost blestem… A, DESIGUR, A MAI FOST ŞI UN VINOVAT: KAPETANOS, deşi se poate ţine un 3-0 şi în zece dacă ştii fotbal asociaţie. Nu e nici un mare ghinion cînd în 96 de minute posezi balonul în proporţie de 36% şi ăilalţi joacă 53 de mingi în careul tău, iar tu doar 10. Ar fi fost un mare noroc – peste ştiinţa cu care joci fotbal – să fi rămas 0-0 pînă în minutul 96. Dar în tur, napoletanii nu au egalat de la 0-3 în minutul 98? Care blestem? După cum s-a jucat, acest 1-0 e mai degrabă rezonabil.
Cînd ăia – şi ei nişte apucaţi, ce să mai vorbim – atacă tot timpul şi tu joci la 0-0, cînd nu legi decît o singură “ocazie uriaşă”, cînd marea fericire e să ţii mingea departe de poarta ta, nu e mai degrabă logic, raţional şi deloc mistic să nu ai noroc? De unde să apară norocul dacă nu are ocazia de a se manifesta? NU NE-AM SĂTURAT DE LOGICA ASTA AMĂRÎTĂ? Bubuim în idei stupide mai tare decît batem mingea în aut…
Şi la urmă, acelaşi care a ţinut-o de o săptămînă cu ideea că “Mergem la egal şi ne calificăm… noi nu trebuie să ne hazardăm să dăm gol”, acelaşi, plîngîndu-şi de milă, vine şi ne zice invers, că “trebuia să jucăm fotbal, doar nu jucam cu Realul, ci cu Napoli” şi că, în fond,băieţilor le-a fost frică.
Frică de cine? Nu de Napoli – săracii au alergat de le-a venit rău, s-au rupt în tacklinguri şi degajări destrăbălate, s-au consumat nervos pînă la os, nu văd echipă de la noi, nici măcar pe Oţelul, să se omoare ca Steaua înfruntînd viteza acelor apucaţi. Măcar pentru atîta merită respectaţi: pentru plămînii lor. Dacă le-a fost frică de ceva, cred că de ochiul şi mai ales de gura patronului lor, de violenţele lui verbale, de capriciile lui, de incultura lui fotbalist că, mă-nţelegi? Chiar şi dilema lui – “Fotbalul e al lu’ dracu’ sau al lui Dumnezeu?” – te intimidează, deşi, cu puţin curaj, i se poate răspunde: fotbalul e al lui Gigi şi Mitică!
Şi care e perspectiva? Păi, ea e clară în aceeaşi optică patronală: LUĂM TITLUL DACĂ VOM CÎŞTIGA ÎN RETUR PRIMELE 7 MECIURI şi în al optulea, cu Oţelul, îi batem cu 7-0! După guma din capătul creionului meu, perspectiva asta e tot atît de sigură precum e Kapetanos principalul vinovat pentru lacrimile băieţilor lui Lăcătuş. Soluţia e crudă, dar există: ori patronul devine şi antrenorul echipei, ori ne lasă şi se duce în liniştea afacerilor sale. Nu cred că sînt singuratic cînd susţin că din această dilemă nu putem ieşi.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele