Regulamentar şi satanic

Un strigăt din popor: luaţi-le voi pe toate, neamule!

Înainte de a mă prăpădi – de rîs! – rog să mi se dea dreptul, în aceste momente fără de precedent în viaţa mea de cronicar sportiv, la a face o […]

Un strigăt din popor: luaţi-le voi pe toate, neamule!

Înainte de a mă prăpădi – de rîs! – rog să mi se dea dreptul, în aceste momente fără de precedent în viaţa mea de cronicar sportiv, la a face o socoteală uşurel cumplită: cîte goluri au marcat echipele noastre în ultimele meciuri internaţionale, cele din Europa League? E tot ce mi se pare mai important, în afara forţei defensive, desigur, care ne-a asigurat să înscriem mai puţin decît adversarii în acele 180 de minute tur-retur. Deci: Vasluiul, zero. Timişoara, cea blagoslovită de englezi cu cel mai dur adjectiv din cîte am înregistrat: „neînsemnata echipă”, zero şi ea. Steaua – lăsînt deoparte prelungirile cu penaltyurile salvate de Tătă, un gol; Urzicenii – două goluri, unul al lui Frunză, memorabil, în tur, celălalt în retur, în minutul doi, care ne-a înnebunit, vai de capul nostru!, prin perspectiva unui posibil 3-0. Cum, necum, într-un ultim spasm, tot Urzicenii ies cei mai puţin catastrofali, chiar dacă Steaua e singura care s-a calificat, cu preţul unei oboseli pe măsura norocului. După cît de prost a gestionat Ilie „marea încrîncenare” (textual oral) cu neînsemnata Poli, s-a văzut clar că şi norocul poate obosi…

Ceea ce cu siguranţă nu va obosi la Steaua va fi lăudăroşenia, va fi rapacitatea, amîndouă duse pînă pe culmile neruşinării afaceriste. Un om foarte priceput în materie, Dumitru Dragomir, le-a numit cu o maximă competenţă în proprietatea termenilor: „Mişcările făcute de Becali în vara asta sînt de-a dreptul diabolice”. Ca unul care l-a mai caracterizat pe Gigi de Satană, nu ar mai fi de adăugat, cel puţin din punctul meu de vedere, că niciodată, dar niciodată, Steaua şi Dinamo, oligarhii fotbalului românesc pe vremea „ălora”, nu şi-au permis, pentru a-şi anihila un adversar, să-i înghită o jumătate de echipă în plin campionat. Azi e regulamentar şi satanic, de unde dreptul incontestabil al telecăpcăunului de-a proclama că „Nimeni nu mai poate învinge Steaua!”. Aş mai avea putere să-i replic: Ba da, eşti singurul care o poate face praf prin impertinenţa ta, dar nu merită asemenea elogiu.

Prefer să-i strig, cu hazul imens al peluzelor de altă dată: luaţi-le voi pe toate, neamule! şi să plec liniştit acasă. Şi să mă distrez cu cea mai hilară scenă din cîte am trăit în Groapă – lumea chemîndu-l cu drag pe Claudiu Niculescu de la „U” Cluj să bată şi loviturile libere pentru Dinamo. Era de-un haz inestimabil, cu mult superior inocentei întrebări: „Va fi Steaua o nouă Barcelona?”.