Turul Franţei, deocamdată…

Un Tur original: fără clasicii Naum şi Banciu

Deocamdată, pînă intră de mîine în Alpi, turul Franţei – o patimă a zilelor noatre văratice – e monoton. Cavendish, Cavendish, Cavendish la tot ce e sprint, castele, castele, castele la tot […]

Un Tur original: fără clasicii Naum şi Banciu

Deocamdată, pînă intră de mîine în Alpi, turul Franţei – o patimă a zilelor noatre văratice – e monoton. Cavendish, Cavendish, Cavendish la tot ce e sprint, castele, castele, castele la tot ce e spririt. Turul de azi nu e nici atît de plictisitor pe cît zice internautul Cristi, nici atît de echilibrat pe cît susţine comentatorul Jean. Omeneşte vorbind, turul e mediocru, cu un lider întîmplător, deloc obsedant, care trece Pirineii liniştit, de nimeni atacat, cu o singură problemă la zi, bine trasă de păr: ce fac Lance şi Contador în paradoxul lor – şi rivali, şi coechipieri? Se anihilează? Colaborează? Se ignoră? Se mint? Îi va da Lance turul lui Antonio? Îl lasă Contador pe Lance să intre a opta oară într-o legendă din ce în ce mai banală şi suspectă? Va decide patronatul? Şi dacă vor termina mînă în mînă, cap la cap, la egalitate de minute şi secunde? N-a fi o lovitură de imagine? N-ar fi memorabil în vecii vecilor? Pun şi eu o întrebare, căci în monotonia evadărilor, e loc de cele mai nostime întrebări: cine cîştigă un sprint între Bolt şi Cavendish? Există vreun ciclist nedopat? Îmi daşi încă o dată reţeta aceea? Deocamdată întrebările fanilor sînt cele mai amuzante. E trist?

Revenind pe pămînt, să spunem că turul 2009 are pentru noi, românii, originalitatea lui. După mulţi ani, comentatorii lui nu mai sînt Naum şi Banciu, cei doi care au enervat şi au încîntat o naţie, impunînd mai presus de toate un stil al cozeriei biciclistice. Nu ştiu de ce nu mai şuetăm cu ei, dar o regret. Se poate observa cu auzul liber că noua tripletă Manolo-Jean-Alex nu are humorul tandemului, în schimb se ţine mai aproape de cursa propriu-zisă; au dispărut insistentele eseuri de politică universală şi mai ales politica anti-Lance. „Razii” nu ţineau, pe faţă, cu Lance, cei noi au a se apăra de acuzaţia că ţin obscur cu Contador. Franceza – în dicţie şi spirit – nu e punctul lor forte, totuşi le-au rămas de la clasici plăcerile gastronomiei franceze şi respectul frumos faţă de „prietenii care ne scriu”. Luciditatea nu le lipseşte, modestia le e simpatic şarjată, în orice caz nu-şi laudă marfa şi după plictisitoarea etapă din Andorra au fost cu totul îndreptăţiţi să-l deplîngă pe unul care a renunţat la pescuit pentru a vedea Turul. Mi-au plăcut şi în singura lor polemică dîrză: Manolo zicea că s-a schimbat ceva la Steaua, Jean că nu, că şi Steaua, şi Ujpest sînt amîndouă lamentabile… Dar, ca să fiu sincer pînă la capăt, cel mai mult mă distrează aceia care pedalează, în casă, pe biciclete medicinale, concomitent cu Nocentini.