Să-l lăsăm în pace pe Piţi

Un pronostic sigur: orice va fi, ne vom întoarce la campionat

Nu cred că păcătuiesc grav dacă în ajunul meciului terifiant cu Serbia, mă voi reţine de la consideraţii tactico-strategice şi nu-mi voi da cu părerea în problema problemelor: atacăm […]

Un pronostic sigur: orice va fi, ne vom întoarce la campionat

Nu cred că păcătuiesc grav dacă în ajunul meciului terifiant cu Serbia, mă voi reţine de la consideraţii tactico-strategice şi nu-mi voi da cu părerea în problema problemelor: atacăm cu disperare sau cu inteligenţă. Numai orgolioşii nepedepsiţi îşi pot oferi atîta importanţă încît să creadă că la doar o zi de ce va fi Piţi se va răzgîndi. Să-l lăsăm în pace. Avem timp berechet să-i urlăm după meci: „Eu ce ţi-am spus? De ce nu m-ai ascultat?”, sau invers. Prefer să mă concentrez pe campionat, căci la el ne vom întoarce, orice se va întîmpla sîmbătă şi miercuri. Îmi place să cred că acesta e cel mai sigur şi vesel pronostic pentru meciul de mîine.

Sfîrşitul săptămînii trecute ne-a fericit cu două meciuri mult peste media mediocrităţii noastre, în care se înscriu patru granzi autohtoni: CFR Cluj, Steaua, Timişoara şi, cu voia dumneavoastră, fruntaşa Dinamo. Toate patru se poate spune că joacă – în cel mai bun caz – banal. Două echipe sînt, categoric, altceva: Rapidul şi Craiova. După 4-0 cu Oţelul, (scor prea sever!) mi-am spus ca Petre Grigoraş că Giuleştina asta e cea mai bună din ţară, ba mai mult: am avut vreo două-trei clipe de entuziasm pueril, cînd – manipulat şi de gestul lui Lazăr* – mi-a trecut prin minte că, dacă nu ia titlul, Rapidul are totuşi un fotbal de campioană, a României desigur, dar de campioană. După care, recunosc de asemenea, mi-am adus aminte de pronosticul unui super fan rapidist, poreclit şi „Banca de date”, care mi-a zis-o foarte clar şi lucid, numărînd pe degete: „0-0 la Cluj, 4-0 acum, mai mult de 3 meciuri bune la rînd Rapidul nu ştie…”. „Păi, o bateţi pe Dinamo şi sînteţi în grafic…”. „Banca de date” mi-a surîs melancolic, cum nici o bancă nu o face.

A doua zi m-am revizuit: Craiova făcea şi ea al doilea meci consecutiv de certă calitate, după acel 3-0 cu Farul, însă cu cine? Cu campioana noastră, acest CFR Cluj de care nu ştii ce să mai crezi… Totuşi, CFR nu e Farul şi are pretenţii ceva mai mari decît Oţelul. Dezinvoltura băieţilor ţine de aceea a echipelor care, la 2-0 în minutul 7, nu se opresc, nu îngheaţă mingea, nu trec la plictiseală. Cîte avem de-astea aici, pe la noi? E adevărat că îl aştept pe Florin Costea la alt nivel, pentru a ne da seama pînă unde poate să zburde; dar, pînă atunci, acceptaţi-mi-l pe Wobay ca pe cel mai bun stranier din ţară, precum am spus-o în ancheta de anul trecut.

*Au fost necesare trei zile ca să i se aducă în Gazetă un elogiu consistent şi lui Teo Crăciunescu, pentru curajul său. Felicitări confratelui Cătălin Tolontan!