Note informative

În replică la atîtea stenograme, de ce nu aş fi şi eu telegrafic?

În replică la specialul GSP din ziarul de joi, cu „cifrul valizei” şi cifrele acelor sume şi intervenţii şi înjurături din stenogramele analizate de confraţii Gafiuc şi […]

În replică la atîtea stenograme, de ce nu aş fi şi eu telegrafic?

În replică la specialul GSP din ziarul de joi, cu „cifrul valizei” şi cifrele acelor sume şi intervenţii şi înjurături din stenogramele analizate de confraţii Gafiuc şi Petrişor, îmi permit salubra plăcere de a transmite – concis şi aproape telegrafic – cîteva note informative fără iluzii de rating:

Văzut Hoffenheim – Leverkusen, 1-4, înfrîngere de proporţii a liderului, scor la care Bayer-ul se omora pentru un 5-1, iar revelaţia Bundesligii se zbuciuma ca pentru un 4-4.

Văzut Hertha Berlin-Bayern Munchen, 2-1, întrebîndu-mă dacă pe Hertha a eliminat-o pe vremuri Rapidul (şi unde e Rapidul azi?), plus acest nume adorabil de Maximilian Nicu, singurul român (lîngă Chivu), pe locul 1 într-un campionat de primă mărime;

Auzitvăzut pe Dănuţ Lupu întrebîndu-ne: „Păi, cine vine din străinătate în România dacă e jucător bun?”, răspunzîndu-şi că se întorc clar românii care nu au reuşit afară, plus această problemă: ce poate să mai vîndă Copos?

Auzitvăzut (renunţînd la Arsenal-Cardiff) pe Belodedici, „puştiul Stelei ’86”, ton sobru, modestie naturală, decenţă în privire şi vorbă, scenă formidabilă: cum s-au „antrenat” ei pentru primirea la Ceauşescu, pe care mînă să i-o întindă şi cu care să ţină paharul cu şampanie, plus ideea că fotbalul s-a schimbat foarte mult, e mai rapid şi mai rău;

Văzut Manchester United-Fulham 3-0, splendoarea de şut marca Paul Scholes, pentru 1-0, plus strigătul spontan din studio: „Bravo, bătrîne!”;

Nevăzut pînă la capăt nici un meci din pregătirile turceşti, fiindcă etc., etc., etc.;

Audiovăzut că „Dinamo ia titlul în etapa a 32-a”, „Steaua peste 4 ani se va bate cu cei mai mari”, Lăcătuş nu mai are nici un obiectiv, plus strigătul din Aviatorilor: „Stenogramele astea sînt ale mele, sînt talentul meu”, plus preşedintele Ligii: „Nimeni nu a cîştigat din fotbal!” şi pe de trei: „Şi atunci de ce se bagă atîţia?” şi pe de nouă: „Din pasiune!”

Mai informez şi mă autodenunţ – de două zile, mă bate acest gînd desfrînat: Lăcătuş e din nou în conflict cu palatul, pentru că socoteşte premierea „o nebunie”… Ceva mai grav nu se poate! Să n-o fi spus? Să fi glumit?