„Avem un campionat frumos” – zice domnul Dragomir

Hai că-i bine, în sensul că totul e clar şi obscur! Preşedintele Ligii susţine că „avem un campionat frumos” care teleface mai mult de 100 de milioane de euro. Preşedintele Federaţiei vine de la un meci din liga a III-a […]

Hai că-i bine, în sensul că totul e clar şi obscur! Preşedintele Ligii susţine că „avem un campionat frumos” care teleface mai mult de 100 de milioane de euro. Preşedintele Federaţiei vine de la un meci din liga a III-a între Breaza şi Clinceni, care, după ochiul lui, a fost mai bun decît Vasluiul cu Steaua. Nici nu era greu, căci acolo am avut parte – idee Argăseală – de un meci tacticizat, adjectiv azi la fel de presant şi rizibil ca „răzuibil”. Dinamo-CFR Cluj nu a fost tacticizat, ci „unul din cele mai urîte derbyuri”, încheie telecitatul. Simultan, curg mesajele de lacrimă şi durere: „Mi-e ruşine că sînt dinamovist…”, „Mi-e ruşine că sînt arădean…”, alternate cu autocritici sîngeroase: „Sîntem proşti şi idioţi” (Grigoraş), „Merităm să retrogradăm” (Hizo). Şi pentru ca frumuseţea să fie aproape mistică, lui Dorinel i se cere să jure pe Biblie că n-a fost blat, şi Dorinel nu jură; ar fi fost blat şi pe Ştefan cel Mare, dar pe domnii Turcu şi Borcea i-a văzut o lume cum s-au bucurat cînd a egalat Dănciulescu. Cei din lojă să fi pierdut „terenul”, precum Mulţescu vestiarul?

E limpede că domnul Dragomir este dintre acei esteticieni care văd în frumuseţe şi engimele ei tăcute; în schimb, cînd e precis, devine tulburător: Steaua nu-i place cum joacă (nici mie!), iar CFR va cîştiga titlul. Nu-i o idee de răzuit. Pe mine, problema însă mă lasă tot mai rece. De cînd am citit în Gazetă cît va lua Steaua (sau CFR) chiar dacă nu va face nici un punct în grupele europene mult visate, cred că ne batem gura degeaba în privinţa calităţii campionatului nostru. Visăm de-a-n boulea să ajungem acolo, tacticizăm la maximum încîntaţi de orice 1-0 cu Pandurii şi, în fond, ni se cam fîlfîie că Arsenal şi Liverpool joacă alt joc. Ei, şi? Fără nici un punct şi tot ne intră vreo 10 milioane… Ce mai vrem? „Frumuseţea” campionatului românesc e una singură. O echipă formată din vreo 10-11 stranieri mai mult sau mai puţin oarecare pe plan european (dar antrenaţi de un român!) obsedează şi „terorizează” o ţară şi un popor de microbişti. Nu cred că vor lua titlul, dar asta nu afectează paradoxul şi nici mîndrul pragmatism stelar, oricît ar fi el de penibil. Nu moare nimeni din penibil în liga esteticianului Mitică.

Încît sîmbătă am avut plăcerea să întîlnesc români fericiţi; nu mulţi, trei: Filipescu „imperial”, Tararache laborios şi Claudiu aşa şi aşa, dar toţi trei îmbrăţişîndu-se pe terenul din Bremen, fiindcă Duisburgul lor şi al „nostru” învinsese cu 2-1, după un meci cu multe aiureli, dar pasionant. O idee m-a agasat violent în finalul teribil: Bă, n-o fi fost blat?