Ei, da, în 2020 facem 50 de ani de la Guadalajara…

... și alți 25 de la un eveniment în celebrul scandal Dobrin-Angelo

Sper să nu fiu considerat un diversionist dacă azi, înaintea unui derby Dinamo-FCSB, țin să amintesc din timp că în iunie 2020 se împlinesc 50 de ani de la Guadalajara. Decât să discut o aiureală la zi, ca patronul de la FCSB – „Dacă ne bate Dinamo ne lăsăm de fotbal!” – socotesc că e mult mai serios să mă gândesc la ce a însemnat Guadalajara 1970 pentru fotbalul românesc.

O idee nevaccinată
A fost unul din cele mai serioase evenimente din istoria vieții noastre de bătrâni microbiști ai naționalei României. Angelo Niculescu a lăsat o controversă eternă, aș zice, dacă după 50 de ani nu a murit, aceea a temporizării, acea posesie prelungită a balonului care ne-a marcat stilul pentru atâtea decenii și a dezlănțuit tot atâtea blesteme la adresa ei, a „celei mai nevaccinate idei născute într-o iesle județeană”, după expresia de neuitat a lui Fănuș Neagu. Lumea noastră de pasionați ai naționalei – azi pensionari cu state vechi în nu mai știu câte derby-uri – s-a împărțit de atunci în două: pro și contra temporizării. Nu se mai întâmplase să ne luăm de basm pentru o idee de joc.

De ce nu a jucat Dobrin? Întrebarea care ne bântuie
Și a mai fost ceva, tot pe atunci, acum 50 de ani. Guadalajara 1970 a lăsat și un scandal original: scandalul Dobrin. De ce nu a jucat la Mondialul acela? Ce a avut Angelo cu el? Nu cunosc un scandal mai îndelungat în fotbalul nostru. Toate rezultatele remarcabile din acea „grupă a morții” în care întâlneam 2 campioane mondiale (2-3 cu Brazilia și 0-1 cu Anglia) plus o vicecampioană mondială (Cehoslovacia învinsă cu 2-1) au fost pârjolite de această întrebare: de ce nu a jucat Dobrin? Sper să nu mi se arunce încă o privire câș dacă amintesc azi de o întâmplare din urmă cu un sfert de veac, din 1995, când a avut loc cel mai de seamă eveniment din acest scandal Dobrin.

Reabilitarea temporizării
La 25 de ani de la Guadalajara, a fost o emisiune la TVR care m-a făcut să scriu negru pe alb că „și în anul 2020, orice s-ar discuta despre Mondialul din Mexic, tot la conflictul Angelo-Dobrin vom ajunge”. Or, spre uimirea tuturor, Dobrin, aflat acolo, în emisiune, a declarat liniștit și senin că „nea Angelo a fost primul care mi-a cerut să jucăm ca români, fără să copiem pe nimeni…”. Scriam în acel articol intitulat „Fotbal plus în anul 2000” și subintitulat „Omagiu lui Dobrin, omagiu lui Angelo”: „Dobrin comitea ceea ce, în urmă cu 25 de ani, în 1970, s-ar fi numit tot un scandal. El reabilita hulita temporizare… declarată de toți cei de față ca singura valabilă atunci, singura inteligentă”.

Salut ratarea unei indecențe
Încheiam articolul așa: „Chiar absent, i-ai auzit, dom’ profesor?”. În fine, dacă tot ne jucăm cu jumătățile și sferturile de veac, să precizez că acest articol a fost scris la doar două zile după ce o delegație a câtorva dintre personalitățile sportului românesc s-a prezentat în fața Senatului, cerându-i insistent să oprească dezastrul spre care se îndreaptă mai toate disciplinele noastre sportive.

Fac opinie separată și mă bucur că nu s-a numărat în delegație niciun om responsabil din fotbalul nostru. Nici președintele federației, niciun patron, niciun „Rege”, niciun „Briliant”. La câți bani se manipulează în fotbal ca să ajungem și aici, în grupa a 4-a valorică, precum în toate celelalte sporturi, ar fi fost indecent. Cineva încă bântuit de un minim bun-simț s-a autosesizat. Asta e situația: trebuie să salutăm azi orice ratare a unei indecențe în viața noastră publică.