Un Ianis Hagi uluitor

O noapte-eveniment, când toate antipatiile au fost contrazise

Îmi place să cred că pentru Ianis Hagi, la fel de prețioase ca felicitările lui Steven Gerrard au fost și avertismentele lui Barisici, fundașul croat care trecuse și el prin dificultățile adaptării la Rangers, când a vrut chiar să plece, dar Gerrard nu l-a lăsat. Bine inspirat, Daniel Scorpie ni le-a pus la dispoziție încă de luni și nu mi-au scăpat.

O idee fixă

La 27 de ani, cu un contract prelungit până în 2024, acest internațional, specialistul fazelor fixe, i-a oferit cu o anumită superioritate subînțeleasă, ajutorul său în „lupta pentru a ajunge titular”. Un ajutor sever, care preciza că Ianis va trebui să stea la coadă în executarea „directelor” și, totodată, că „e cazul să se obișnuiască rapid cu ideea asta: fotbalul scoțian nu e deloc frumos, e agresiv”, pretinzând permanent o dezvoltare a caracterului într-o idee fixă: trebuie să câștigi fiecare meci!

Ostili nativ

Pixul meu a clipit îndelung: cum să recunoști că nu joci deloc frumos, obsedat doar de victorie? Barisici definea exact fotbalul scoțian și trebuie să recunoaștem că tocmai de asta nu ne prea dăm în vânt după el.

Ne copleșesc, desigur, fanii lui din tribune, cărora nici lor nu le pasă de estetică, așa cum nouă nu ne pasă, ostili de când ne-am născut într-un careu, ostili oricăror idei de fotbal pragmatic, cinic, cu ochii numai pe tabela de scor.

Generozitatea zgârceniei

S-o spunem la fel de deschis: fotbalul scoțian nu a fost niciodată un ideal al idolilor noștri Hagi, Dobrin, Dumitrache. Noi am tins spre victoriile frumoase, generoase în arta jocului, convinși că există și avem artiști ca Marcelino Răducanu, ca Balaci, ca Nichi Dumitriu. Poate că azi suntem anacronici cu idealul nostru de fotbalist. Și nu poate, ci cu siguranță. Siguranța cotelor de pe piața muncii fotbalistice.

Dacă îl va cumpăra definitiv pe Ianis de la Gent, Rangers va plăti 5 milioane. E puțin azi, când un patron din fotbalul românesc nu acceptă să-și vândă marfa sub 20 de milioane. Ceea ce nu înseamnă că nu vor fi fani scoțieni ai unui club Ianis Hagi la Glasgow, așa cum se visează la zi, după succesul din noaptea acestui 2-1 care a înnebunit toate superlativele unor cronicari scoțieni, zgârciți de obicei la cât fotbal au văzut și în adjective.

Între sublim și uluitor

Când a mai auzit Ianis că a fost „uluitor”? Când și cine i-a spus vreodată, ca însuși Steve Gerrard, că a avut „o finalizare sublimă”? Cred că primul sfat e cel venit de la Barisici: „Dacă vrea să ajungă titular, să se obișnuiască rapid cu ideea asta, aici nu se joacă frumos, ci cât mai agresiv”.

Nu știu dacă tatălui său i s-a cerut exact asta când juca la Real sau Barca, dar și noi cred că trebuie să ne obișnuim cât mai rapid cu exigențele presante ale fotbalului de azi. Care noi? Noi, aceștia, simpatizanții, dar și detractorii lui Ianis, imposibil de eliminat în judecățile noastre de valoare.

Nicio antipatie, inerentă vieții pe stadioane, nu cedează ușor, mai ales când e contrazisă așa cum s-a întâmplat miercuri seară pe Ibrox Park, o noapte-eveniment în istoria sentimentală a fotbalului românesc când cel hulit a cules toate omagiile publicului. Ce va urma? Merită să rămânem curioși!