”Un mic miracol” mare

(N)euroDan, prudentul, vicleanul, superstițiosul

„Ce le transmiteți cârcotașilor?”, foarte buna întrebare a lui Marius Mărgărit adresată imediat după meci lui Dan Petrescu a primit un răspuns cât se poate de corect și incorect din pdv al libertății de expresie de care ne bucurăm cu toții: „Cârcotașii să vorbească și să zică ce vor (corect!), noi trebuie să ne vedem de treaba noastră, să-i facem pe toți să tacă (incorect!)”.

Un mic miracol
Aiasta nu se poate, aiasta-i imposibil – o scriu cu îndelungata mea simpatie pentru Dan, pixul meu nefiind niciodată cârcotaș, dar nici dispus să tacă. Acest pix nu a tăcut când se făcuse tapaj pentru acel 0-1 cu Astana, el întrebase de ce ne cad deja pantalonii?, după cum nu a trecut cu vederea acel 1-0 de la Rennes obținut în 11 contra 9 și apărat cu o strășnicie penibilă, recunoscută și de Dan, dar nu și de cei care ne acuzau că nu am înțeles „interesul național” de a ne întoarce cu 3p…

Ca atare, acest pix nu poate decât să se bucure de o calificare pe care EuroDan (dar și neuro…) o prevăzuse, din timp și prudent, ca „un mic miracol”. Sunt gata să plusez: un mic miracol cu siguranță, însă mare în dezastrul nostru fotbalistic pe plan internațional. Merg mai departe și susțin că Dan Petrescu – cu toate nervozitățile sale greu suportabile – e antrenorul care a introdus în vocabularul nostru plin de banalități și clișee câteva expresii proaspete și înțelepte, imposibil a mai fi ignorate, oricât am fi de convinși că fotbalul nu se joacă pe vorbe, ci pe goluri. Nu, se mai joacă și pe multe goluri de memorie, pe câte un gol de adevăr sau de sens.

Viclean, prudent, superstițios
Dan a introdus – viclean, prudent, superstițios – acele „șanse mici, mici” în fața unor evidente superiorități. Dan a adus în logica noastră plată un cuvânt inacceptabil, neștiințific, prea irațional, dar și prea simplist: norocul, bafta. Până la el, niciun antrenor român, oricât de celebru și priceput, de la Angelo până la Lucescu și Iordănescu, nu a folosit atât de des și de natural cuvântul acesta „noroc”; se spunea repede și șoptit „baftă” și gata. După cum unul până la el nu a invocat atât de serios necesitatea unui miracol în realizarea unei victorii.

Încă o dată, azi, în fotbalul lumii, nu se aleargă numai după goluri, scoruri și statistici, ci și după vorbe; de aici pasiunea generală după „ce v-a spus Mister la pauză?”. De la Dan rămâne, în general, un mister, dar e de neuitat că le-a spus odată alor lui: „Nu mi-a plăcut nimeni, v-aș schimba pe toți…”.

În fine, fiindcă nu pot să tac, nu ascund că m-au cam speriat cei (aproape) 1.000 de scoțieni veniți să vadă ce? Credeau că bate Celticul lor, ăla cu nu știu câte rezerve? Mister. Până în ultimul minut – chiar la 0-2 – i-au susținut frenetic și ritmul meciului a fost cu totul altul decât ce joacă CFR-ul în Liga 1, ca să nu dau nume de echipe. Un bun prieten m-a lămurit de ce au venit de la Glasgow la Cluj: berea e mai ieftină la noi! Nu mi s-a părut o blasfemie.