Să stăm blânzi dacă se mai poate

Slavia nu a fost fantastică și nici CFR-ul nu e de blamat

Da, Slavia a alergat cu 13 km mai mult decât CFR-ul, și ce-i cu asta? Linz a alergat cu 7 mai mult decât Bruges și a pierdut. Krasnodar, cu 5 mai mult decât Olympiakos și idem. Mai simpatic, Steaua Roșie alergat cu vreo 5 mai puțin decât Young Boys și s-a calificat.

Dacă și Ajax a alergat mai puțin…

De Ajax – exemplar cu tineretul său – ce să mai spun? A alergat mai puțin decât bătrânii noștri de la Cluj ca să bată, tremurând la 1-0 să n-o egaleze un APOEL Nicosia inferior în kilometraj cu 1,5… Îmi place să fac dificultăți cifrelor reci pentru a le opune un argument dacă nu mai cald, atunci mai calm: Slavia-CFR Cluj nu a fost un tur-retur mai bun sau mai prost decât celelalte meciuri disputate în play-off-ul Ligii Campionilor; a fost cu bune și rele, cu calități poate mai puține decât erorile, dar ardent și intens pe măsura celorlalte 5 partide fără de care eu, unul, nu-l pot judeca.

Frenezia fantasticului

Și ca să fac dificultăți și cuvintelor – nici una din cele 12 echipe nu avea dreptul să fie numită „fantastică”, așa cum Dan Petrescu a slăvit-o pe Slavia câteva zile la rând, până a „redus-o” la „o echipă foarte bună”, ceea ce va fi încă o dată discutabil în grupa ei F; asistăm la o frenezie a „fantasticului” în vocabularul nostru fotbalistic (de parcă am fi pe vremea lui Daum…). Slavia nu a fost fantastică – a fost superioară CFR-ului, în niciun caz categoric, învingându-l de 2 ori cu doar 1-0 a la Dan Petrescu, cum am văzut încă din tur. Delirul ei de după victorie nici el nu a fost fantastic, ci perfect normal, căci CFR-ul i-a mâncat bine sufletul. Asta e suficient de clar ca să nu mai începem cu indignările noastre obișnuite la orice eșec.

Blamabilă, totuși onorabilă

Am văzut o listă cu 6 motive pentru care CFR-ul este de blamat; le accept pe toate în toată evidenta lor banalitate; totuși, această listă nu a fost urmată de nicio alta – o listă a 2-3, a măcar unui singur motiv pentru care CFR-ul nu merită să fie doar blamat. Fără a cere milă și indulgențe – ba chiar cu o anumită tristețe pentru situația în care ne găsim -, CFR-ul este singura noastră echipă care, în 2019, poate disputa mai mult decât onorabil un play-off de Champions League.

Între dezolare și consolare

Cine alta? Craiova? Craiova unui singur amănunt dur: Băluță e o rezervă la Slavia! Viitorul? O tăcere densă s-a așezat pe prima repriză de la Gent, acel 1-5 care a dus la cel mai extravagant 3-6 într-un tur al Europa League. FCSB? Stați blânzi dacă se mai poate… Cu FCSB-ul, în Portugalia, s-a ajuns la apogeul fantasticului în expresia lui Vali Moraru la miez de noapte: „FCSB a fost fantastic de penibilă”. Încât e cazul să ne liniștim, locul CFR-ului în Europa League nu e, în niciun caz, o nedreptate strigătoare la cer. Joi noapte, de la Guimaraes, ni s-a spus, de cel puțin 6 ori, că e un lot de 6 milioane… Buni și ăștia.

Dacă vi se pare o socoteală prea vulgară, vă amintesc, așa, de alint, o vorbă rămasă de două veacuri de la un celebru om de stat francez: „Când mă privesc, sunt dezolat. Când mă compar, mă consolez”. Poate că vă ajută la ceva în situația în care ne găsim.