Pe ce mai punem accentul?
O întrebare care ”merge” de la Pițurcă la Federer

A fost odată, nu chiar demult, o vorbă goală care ne făcea să râdem în sinea noastră și al cărei haz mă scutește de orice melancolii sau nostalgii nefaste; întru totul memorabilă, ea suna așa: „Să punem accentul pe ce ne unește…”. Nu o ascund, ea mă urmărește sarcastic și azi în multe domenii, cu o aplicație specială în ale fotbalului nostru. Pe ce naiba să mai pun accentul care ne unește urmărind toată săptămâna dezvăluirile, dar și secretele fiecărei etape de campionat sau Cupă?
Să nu ne ferim de banalităţi!
Fiindcă nu pot fi nihilist – e o limită a pixului meu -, îmi vine imedit în minte o sentință recentă a lui Pițurcă: „Lumea nu mai vine la fotbal deoarece nu mai avem jucători de valoare”; mi se va replica pe loc: e o banalitate! Ei, și ce? Prea ne ferim de banalități când vedem ce se joacă la noi și cum arată un Liverpool -Tottenham sau Barca-Villareal. Totuși, nu au fost banale, în ultima etapă, „foarfeca” lui Moldoveanu, nici driblingurile lui Gabi Deac pentru 2-1 cu Chiajna, nici șutul cam „din 30” al lui Georgian Păun – le-aș accentua ascuțit, dar vine Radu Paraschivescu și-mi spune că au fost „cioturi de fotbal”.
VAR-ul va fi napocaliptic sau nu va fi deloc
Ca atare, mă voi îndrepta spre ultima declarație a lui MM Stoica, strașnic dezlănțuit după FCSB-Craiova: „Cât timp nu va fi VAR în România, nu vom avea nicio șansă la titlu”. Ce mă unește cu el? Un orgoliu. El îmi confirmă opinia mea că, în pofida sfâșietoarei resemnări a patronului său, echipa merge la titlu. Nu m-am înșelat, deși mă gândesc intens cum va arăta VAR-ul în România; va fi o nouă nebunie – cum se va contesta verdictul de către toți de pe teren, de pe tușă și tribune, cum se vor investiga arbitrii din cabina „VĂR-uită” (cine-s ăia?, ai cui sunt?), cum se va sparge televizorul de control și țin să vă asigur că nu sunt apocaliptic. Conform logicii lui MM, VAR-ul va fi napocaliptic – adică va fi al lui CFR Cluj Napoca…
Vom vedea, dar până acolo, o altă vorbă goală de pe vremea aceea tristă, dar plină de sonor, îmi parazitează pixul: atunci se mai lozincărea că „totdeauna va fi loc și de mai bine”. E și cazul să spunem așa și despre VAR: cu el sau fără el, va fi totdeauna loc și de mai bine. Același humor mă silește să precizez că mai binele funcționează și azi.
Cum te rupe Roger
E binele din victoria lui Federer, la Miami, asupra greu suportabilului Isner, omul acelor imperturbabile 7-6, 7-6 cu care a ajuns în Top 10 și ar fi aberant să-i spui că nu știe tenis… Ce i-a făcut Federer în primul set, 6-1 după doar 25 de minute, a fost de-o frumusețe care fericea serviciul, returul, reverul, voleul, scurta. În setul 2, l-a rupt, la propriu și la figurat. Am fost satisfăcut fără urma vreunei răutăți disprețuitoare; tenisul lui Roger era atât de entuziasmant încât nu aveam loc pentru nicio antipatie urâtă față de celălalt. Pe asta vreau să pun accentul.