O dandana dramatică 

Resemnarea - ordin, moft sau...?

Ce s-a întâmplat și, mai ales, ce va urma? Conform pixului meu, Viitorul-FCSB a fost un meci cvasiexcelent pentru starea națiunii și noțiunii fotbalistice din Liga 1, un meci care, dincolo de ritmul său, de ambițiile, copilăriile și gafele sale, a avut drept calitate supremă aceea de a ne fi spulberat orice suspiciuni rezonabile, se înțelege la ce…

Nu a existat nicio clipă impresia vreunui aranjament, ceea ce, azi, în România e mai mult decât „un mare lucru”… Pasa genială a lui Ianis – cea care a luminat cel mai intens – nu se poate lucra decât la antrenamente, nu în altă parte, tot așa cum privirea spre cer a tatălui său înainte ca băiatul să bată penaltyul, nu poate fi ticluită. Numai că tot de aici începe o nouă și amplă dandana care se poate încheia fie în melodramă, fie în farsă.

Concret: după poziționarea sa la 5p distanță de CFR Cluj, patronul omnipotent, cel care se recomanda ca un războinic, cel care cere fiecărui jucător să fie un bărbat adevărat, a căzut în adâncă resemnare; o declară fără virgulă: „Nu o mai putem bate pe CFR, ăia sunt bărbați și punct. Nu mai am încredere în echipă și punct. Am mai pierdut încă un an și cu asta, basta!”. Nu are rost să-l contrazicem, nu vreau să-l ironizez sau să-l pamfletez. Omul e necăjit pe bune și nu se face.

Problema e alta: acolo, la Palat, resemnarea lui devine și un ordin? Dacă a renunțat la titlu, asta e un moft? Poate fi ignorat ceea ce simte și gândește acolo stăpânul inelelor și chiar al belelelor? Se ridică o alternativă dramatică: dacă băieții nu-i vor da ascultare? Uite-așa, nu de-al dracului, ci de-al binelui lor personal? Teja zice deja că nimic nu e pierdut; mai mult, Benzar, hulitul de serviciu, merge până acolo încât o spune pe față: „Sperăm să-l contrazicem pe patron, să arătăm că putem lua campionatul”. Nu am înregistrat vreodată o asemenea opoziție, acolo, la Palat. De aceea văd, la o adică, și posibilitatea unei farse; adică în cazul că iau titlul, patronul să ne râdă, viclean, și să ne asigure că resemnarea lui a fost așa, doar o strategie pentru a-i îmbărbăta… Ce, parcă nu-l cunoaștem?

În fond, sunt foarte pornit împotriva unui articol de acum 6 luni, din Gazetă, în care unul ne bătea la cap că FCSB – prima, cu 4p avans în clasament după 10 etape și se cânta „Dică e pe primul loc!” – nu mai poate pierde titlul și nu are cine s-o învingă, căci e cea mai valoroasă. Cine l-a scris? Mi-e greu s-o dezvălui. Mă folosesc de cea mai scurtă nuvelă din istoria literaturii noastre. Se intitula: „Boul și Luminița” și era din două fraze: „Un bou s-a îndrăgostit de Luminița. Boul acela eram eu”.