Vorbește, memorie!

Ce s-a întâmplat după Wembley '69

La 1 an după Anglia – România din 1969, de pe Wembley, la Mexico s-au fixat grupele Mondialului 1970, unde urma să jucăm la Guadalajara într-o grupă a morții. Iată ce scria unul, Belphegor, în Sportul:

„Suntem în 15 al lui ianuarie 1970. Se împlinește exact 1 an de la Wembley – dată care ar trebui aniversată în calendarul nostru microbist cu cântece, flori și vin puterea ursului și a lui Fănuș. Ideal ar fi să o serbăm cu meciuri ca Dinamo Bacău – Kilmarnock*.

Senzațional meci – păcat că nu vă dați seama, prinși în filosoficele speculații de la hotelul acela somptuos din Mexico. Mai dați-le naibii! – vă declar categoric. De ce să ne facem sânge rău, de ce să-mi bat capul cu logica acelor domni, de ce să mă prăpădesc cu firea pentru ce va fi la vară – când acum, iarna, pe un teren rupt din infern, o echipă de-a noastră ridiculizează scoțieni autentici și ne aruncă în față – ca o sfidare la tot ce e teamă, pesimism și miticism în fotbalul nostru – talentul unor Pană, Comănescu, Ene și Duțan?

Să lăsăm naibii hotelul „Maria Isabel”, cu fotoliile sale plușate, cu holurile sale distinse pentru a coborî în noroiul stadioanelor noastre, în cabinele acelea unde trăsnește a sudoare după bătălii consemnate în două rânduri, în infernul acela de ambiții, lacrimi și blesteme unde se nasc talente numite Pană, Comănescu ș.a.

Așa pusă problema, ce mă mai interesează socotelile obscure ale stimatului domn Rous, de ce să tremur în fața Braziliei și Angliei, de ce să mă amărăsc că pornim fără nicio șansă? Știe cineva ce șansă avem cu acest Pană și cu atâtea alte pene risipite prin târguri, nescrise cu litere mari? Și pe urmă am mai pornit-o fără șanse și nu ne-a mers chiar rău…

Sincer să fiu, mă tem mai mult de ceea ce gândim și ce facem după ce biruim în bătăliile fără șanse, fără noroc. Dar dacă e vorba să fiu și mai sincer, voi tăcea mâlc ca să nu enervez nenorocul. Am descoperit deodată un mic eseu despre acea uluitoare cursă de la Monza, cu dramatica înfrângere a lui Jim Clarke. M-a bucurat alegerea acelui episod. Suna bine, chiar și la mijlocul nopții. Înainte de a adormi, e bine să știm – fie și dintr-un Telesport – că învinșii pot fi magnifici”.

Da, a existat o vreme când candoarea, naivitatea și bucuria jocului nu cereau nimănui să fie iertate. z
* 2-0 în returul Cupei Orașelor Târguri, după 1-1 în tur (precizare azi, în 2019)