La cine mă gândesc înaintea finalei

Avem printre noi un sârb vizionar...

Care e „golul secolului 20”? Se ştie: cursa lui Maradona de la centrul terenului driblând 5 englezi şi marcând irezistibil. Uitaţi-vă azi de 100 de ori şi de 100 de ori veţi protesta – cum de nimeni nu l-a faultat sănătos încă de la primul dribling? În sec. 21 e de neconceput „golul secolului 20”. Tot aşa e şi cu „meciul secolului 20” – semifinala Italia-Germania din 70, la Ciudad de Mexico, 1-1 după 90 min, cu prelungiri uluitoare, cu un 4-3 final pentru Italia după răsturnări de scor senzaţionale, singura semifinală de Mondial care a avut parte de o inscripţie fixată pe zidul stadionului ca să nu o uite nimeni în vecii vecilor. Priviţi-o azi pe YouTube, citiţi-o în „Pasul fotbalului” născocit de Marian Nazat împreună cu Marius Mitran (sunt acolo 2 pagini dense) şi, mai mult ca sigur, cu ochii de azi, veţi spune „Hai că exageraţi, mai avem 100 ca ăsta, fără placă comemorativă…”. Şi, desigur, nimănui nu-i va trece prin minte să eternizeze vreo semifinală a Mondialului 2018; mai degrabă va rămâne în arhivele cinematografice ploaia cu bere din Londra, la 1-0 în meciul cu Croaţia. Asta, da euforie, asta, da nonmelancolie!

Eu sunt pe alt versant: înaintea finalei, evit orice discuţie despre sisteme, convins că nu există decât d-alea decisive: sistemul nervos şi sistemul osos; evit să mă laud (nu mi-e greu…) că am luat Croaţia şi pe Modrici încă de anul trecut (vezi Gazeta din 17.11.17); mă limitez să omagiez un sârb, Novak Martinovici, fostul fundaş al Stelei şi Petrolului. Concret: acum o lună, în originala anchetă a Gazetei, printre fotbaliştii români şi străini care au avut legătură cu echipele Mondialului, acest Novak a formulat cele mai încremenitoare pronosticuri – Franţa va câştiga trofeul, Serbia lui nu va trece de grupe, iar surpriza Mondialului va fi Croaţia în finală! Singurul din cei 32 care vedea Croaţia! Un sârb…

La ora scandalului cu celălat Novak care felicita Croaţia, daţi-mi voie să deschid o bere pentru acest Martinovici şi să aştept finala cu gândul la el, ca la un Il Fenomeno al vizionarilor. Exagerez şi eu ca orice pronosportist etern fără noroc? Bine, mă voi mai gândi şi la Brazilia mea care, posedată a paselor când scapă de europenism, a jucat cu Belgia o repriză a doua considerată, de la cei mai acri până la cei mai drăguţi, cea mai frumoasă din tot Mondialul. Papa Francisc, argentinianul, fostul nr. 10 de la San Lorenzo, le-a urat curaj. Nu putem fi mai catolici decât Papa.