Era lui ”A fost sau nu penalty?”
Arbitrii nu-s numai suverani...

Toți cei care declarau sus și tare că e imposibil ca Roma să facă un 3-0 în retur s-au înșelat. Roma a făcut exact 3-0, și anume în repriza a doua. Ba mai mult: se putea realiza și fantezistul 5-2 dacă penaltyul pentru 4-2 nu venea în ultimele secunde ale min. 90+3…
Prieten al lui Liverpool, știu de ce am tremurat împreună cu suporterii lui din lumea întreagă; s-a confirmat încă o dată că băieții lui Klopp trăiesc rău spre foarte rău finalurile. Pe de altă parte, nici romanii nu trebuie să creadă că au monopolul lacrimilor pentru ratarea semifinalei la un singur gol diferență. Bayern e la fel de îndreptățită să (se) plângă.
Cum a chinuit-o pe Real, cum le-a mâncat sufletul – ca să mă exprim elementar…- mă hazardez să cred că nici Barca, duminică, în El Clasico, nu va fi în stare. Bayern a dat acestui retur de semifinală o dimensiune de finală europeană disputată într-un ritm de mare spectacol, dacă acest termen nu vă enervează.
Realul – dispus doar să țină acel 2-1 din tur – a avut ceea ce se numește, prea disprețuitor, noroc. Un noroc mârșav – cum l-am auzit pe un indignat multilateral exagerând peste normă. Nu simplific prea mult când scriu că norocul lui a fost Navas în poartă, concomitent cu „norocul” acelei imense gafe ale celui din poarta cealaltă.
O gafă la care toate ființele fotbalistice urlă: „Nu se poate!”, ca după aceea să vezi deloc pur și deloc simplu că se poate. Cu penaltyurile acordate sau nu, intrăm însă într-o eră. Era arbitrilor nu numai suverani, dar și dictatori. Ea se va dezvolta cu și fără ajutorul VAR-ului. Niciodată VAR-ul în fotbal nu va domni ca videoul în rugby. Și niciodată – chiar dacă vi se pare prea glumeț – arbitrajul în fotbal nu va fi ca, de exemplu, în snooker.
Acolo, după orice intervenție a arbitrului – mișcând câteva secunde și câțiva milimetri bila pe „teren” -, acesta se retrage din calea jucătorului cu un pas-doi… Atât! Și ca să trăim cât de ireală e diferența dintre noi, ăștia cu fotbalul, și alți semeni, să ne uităm la acest Carter care, la Mondialul de snooker, îl învinge pentru prima oară în viață pe marele Ronnie O’Sullivan și își permite să sărbătorească victoria prin 3-4 smucituri violente ale pumnului de jos în sus, așa cum o fac, banal, toți fotbaliștii când marchează. E posibil să fie sancționat pentru indecență. La noi, ăștia cu fotbalul, ce-i aia indecență…?