Deocamdată se impune un „deocamdată”
Meciul cu Sevilla va fi primul pot serios în pokerul din Ghencea. Nu cred că greşesc cu ceva dacă văd în victoria Stelei împotriva Oţelului şi o izbîndă – prea puţin cunoscută în fotbalul nostru. O izbîndă asupra propriului patron, […]
Meciul cu Sevilla va fi primul pot serios în pokerul din Ghencea. Nu cred că greşesc cu ceva dacă văd în victoria Stelei împotriva Oţelului şi o izbîndă – prea puţin cunoscută în fotbalul nostru. O izbîndă asupra propriului patron, asupra logicii şi moralei lui întruchipate într-o avere intimidantă şi într-un caracter detestabil. Nu s-a strigat nimic urît împotriva lui. În entuziasmul sincer al galeriilor, nu s-a gîndit nimeni la el, nu i s-a silabisit niciodată numele. A fost ignorat! Asta m-a încîntat cît jocul. Decît să-i ceri demisia – o stupiditate, fără doar şi poate -, decît să-ţi baţi capul cu ce rime rele să-l calci în picioare, căzînd exact în vulgarităţile lui, este infinit mai higienic şi mult mai vesel să nu-l mai iei în seamă şi să-l ridici în slăvi pe Lăcătuş, cel alungat de la curtea domnească pentru lipsă de rezultate. E limpede că, arătînd spre cer, Dică nu se gîndea la cel din lojă. Ar însemna că nu cunoaştem personajul, dacă nu observăm că, ignorîndu-l, suporterii l-au umilit. Nimic nu e mai eficient decît a umili fără vorbe, fără înjurături, fără mahalagisme; este, cum spuneam, higienic, dar şi foarte primejdios în cazul orgolioşilor cu mulţi bani şi săraci la suflet şi la minte. Avem bibliografie, basmele românilor ale lui Petre Ispirescu şi dincolo de ele…
Încît totul trebuie pus sub semnul lui „deocamdată”. Deocamdată, stăpînul a fost şi el încîntat, „Steaua a jucat superb” şi „Lăcătuş este tocmai omul care lipsea Stelei”. Am închis citatele. Cît este cacealma, căci fără cacealmale nu jucăm? Impecabil pokerist – mărturia domnului Dragomir e aici memorabilă -, viteazul face pe de trei, pe de nouă, anunţă că îi va aduce şi pe Duckadam, şi pe Ienei*, plus încă doi jucători de clasă euro-mondială, plus ameninţarea că va trece la contraofensivă împotriva CFR Cluj. Ce are în mînă? Careu de aşi sau doi şeptari? Nu se ştie… Deocamdată, se ştie doar că miercuri, 7 noiembrie, Sevilla vine la Bucureşti. Acesta e primul pot serios al noii stagiuni pokeristice din Ghencea. După meciul cu Oţelul, „o fiară” ca Lăcătuş nu ar trebui să se lase înduioşată; strict tehnic, a fost un antrenament de bun nivel în care Steaua a regăsit ceva din veritabila vitejie a fotbalului – vitezismul. În fond, gălăţenii aceia, orice ar face – de la golul trăsnitor al lui Szekely pînă la gafele groaznice ale portarilor -, au totuşi cel mai simpatic antrenor din Ligă, acest domn dotat cu humor brav şi dureros în adîncul fiecărui eşec, Petre Grigoraş. Nu contează humorul în eşec? Nu contează să-i spui echipei tale că e „Spitalul de Urgenţă”? Urgent, înapoi la Petre Ispirescu!
*Imi, gîndeşte-te cît mai mult dacă „mergi” sau nu la potul ăsta! Te rog frumos, ca unul care ţi-am descris primul tău gol în debutul la seniorii UTA-ei, într-un meci cu Petrolul…