După 60 de ani

Chinuitoarele întrebări ale unui suporter

Nu-mi vine uşor s-o pun pe hârtie – nu-mi place deloc cum joacă Manchester United. Sunt suporterul lor de 60 de ani – exact, în curând, pe 6 februarie, se fac 60 de ani de când avionul lor s-a prăbuşit la Munchen și am rămas al lor pe viaţă. Accept că a fost un motiv copilăresc, adică emoţional, pe atunci nu aveam la TV câte 3, 4 meciuri din Anglia pe săptămână, nici…, nici…, dar m-am maturizat cu United, adică pe scurt m-am bucurat şi am suferit cu ei. Am ţinut incondiţional cu Ferguson, l-am avut idol pe Giggs, m-am legat temeinic de Rooney, m-a încântat Scholes, socotit de fani drept cel mai bun inter al lumii.

Acum decupez ce a spus Mourinho despre Scholes, căci îl enervează rău că nu analizează, ci critică. Nici lui Scholes nu-i place cum joacă United, nu numai mie; deşi am trecut şi prin criza echipei cu Van Gaal pe bancă, îl suport şi mai greu pe Mourinho, cu orgoliile lui de om imbatabil şi fără surâs; nu-i cer să fie exuberant ca Jurgen, să se agite ca Pep, nici să se chinuie ca Wenger (am ajuns să-mi fie milă de el), totuşi să-l aibă ca permanent duşman pe Conte mi se pare prea mult. Iar peste toate, hotarât, echipa nu merge, e împleticită între ce face Pogba şi ce vrea Lukaku, nu are niciun lipici şi niciun sclipici, ceea ce m-a făcut ca în ultimul meci, acela prăpădit cu Derby Couty, să mă întreb după 60 de ani… să spun ce? Iar nu mi-e uşor, dar o fac: dacă să mai ţin cu United? Dacă să nu trec la Liverpool, ca atâţia amici buni de-ai mei, dacă să nu ţin la Leicesterul lui Vardy sau – cel mai firesc, după cum joacă de bine – să mă „transfer” la City, la Pep, la De Bruyne, la Aguero, mai ales pentru Aguero, care îmi place de ani de zile şi îl pun liniştit lângă ăi mai mari şi mai scumpi.

Nu. Un transfer la City – cu titlul deja în buzunar! – ar fi un act de oportunism foarte urât. Nu sunt omul acela care să ţin cu cel mai tare. Să îmi mai dau o şansă – cum i-ar fi spus Cel de Sus unuia care se ruga la Zidul Plângerii „Ajută-mă, Doamne, să mă îmbogăţesc”.

„Mai dă-mi o şansă – Ia un bilet la loterie!” – l-ar fi sfătuit clar Creatorul.” Ca atare, rămân la Manchester United măcar pentru 3 oameni (în niciun caz Pogba), pentru De Gea, Mata şi mai ales Rahsford, indiferent dacă lui Mourinho îi plac mult mai puţin decât Pogba sau Ibrahimovici şi visează, cuţu-cuţu, la Cristiano Ronaldo.