Despre (in)cultura fotbalistică

Cică Florinel i-ar fi superior lui Mbappe

Cultura noastră fotbalistică nu ar fi cultură dacă nu ar avea semidocții ei. Aceștia au un rol care nu trebuie bagatelizat – în niciun caz înfierat cu indignare. Ei ne dau un fior, nu o dată binefăcător, prin enormitatea humorului. Zilele trecute l-am auzit pe un asemenea specimen declarând că Florinel Coman îi este superior lui Mbappe prin viclenia driblingului său. Nu m-a surprins, nu am căzut lat, știu de mult mania lui de a compara tot ce cumpără. E un semn superior al culturii lui fotbalistice.

Pe vremuri, când abia intrase în afacerile abrupte ale balonului rotund, îl compara pe Adrian Ilie cu Van Basten. Anul acesta – după ce Ovidiu Popescu a ajuns lângă un Lampard – a venit rândul lui Dennis Man să fie comparat, după un gol decisiv cu capul, în utlimele minute, tot cu Van Basten. De ce Van Basten? Așa, de aia, de minte bogată. Ca să fiu drept, după comparația Coman – Mbappe, am avut o singură reacție – am murmurat politicos: aș fi mulțumit ca Florinel să fie măcar un Rashford! Și mi-am adus aminte de ce i-a spus Teodor Mazilu unei poete care îl anunța că pleacă la mare să scrie un Faust: fii mulțumită dacă ai să te bronzezi!

La drept vorbind, patima asta semidoctă a comparațiilor ne deschide un orizont foarte vesel: dacă l-ar cumpăra pe Băluță cu cine l-ar compara? Cu De Bruyne? Dar pe Burlacu? Dar pe Ioniță II? Faceți o listă, amuzați-vă cu cine vreți, poate deveni un joc de societate – totuși, ce este ciudat pe lista asta nu va apărea niciun fotbalist român. Nu l-am auzit vreodată să-i propună unui tânăr valoros de azi să joace fotbal ca, de plidă, un Ilie Dumitrescu, ca un Balint, ca un Balaci sau ca un Belo… Să nu-i știe? Să-i ignore? Îmi trece prin minte o năzbâtie: dacă acest om de incultură fotbalistică disprețuiește toate valorile care au strălucit înainte de apariția lui stelară pe firmament?

Să fie atât de trufaș? În schimb, pe bune, după episodul Coman Mbappe, la fel de memorabil mi s-a impus Dică, alaltăieri la Digi. Memorabil? Da, fiindcă noi, savanții, nu ținem minte decât șuturile cu gol. Da, fiindcă nu a uitat de faza de la Cluj, egalarea survenită după o acțiune pornită din propria jumătate, trecută pe la Alibec-Man-Budescu, cu un Man în sfârșit convingător prin ultima pasă, ceea ce a confirmat și la Lugano. N-o fi Man vreun Van Basten, asta nici nu contează, dar faza aceea a fost tot ce a dat mai cult FCSB-ul în acest sezon.