Ce ar trebui să știe Contra

La noi, antrenorul naționalei este într-un balotaj precar

Hagi are dreptate, chiar prea multă: „Lui Contra îi va fi foarte greu având în vedere situația actuală din fotbalul nostru”. Boloni e și mai dur: „Niciun selecționer nu poate face miracole. Contra va conta pe alți jucători decât cei pe care a contat Daum?… Nu avem jucători de clasă internațională”. Nu mă ascund: sunt de părerea lui. În orice sondaj aș răspunde la întrebarea: „De ce am ajuns pe locul 41 în lume?”, aș pune pe primul loc valoarea internațională a jucătorilor noștri.

De la Chivu și Mutu, nu am mai avut fotbaliști în marile echipe europene, iar cei care au mai plecat pe bani din Europa și până-n China nu au rupt gura târgurilor. E o evidență pe cât de banală, pe atât de esențială. Se poate urla și pamfleta la nesfârșit, de ce, de ce replica românească și omenească e una singură: asta e situația, n-are apă stația! Trebuie să adaug imediat și altceva: fie pe vremea celor 7 vaci grase sau a celor 7 slabe, ca să vorbim și biblic – niciodată selecționerul naționalei noastre nu a avut parte de o simpatie covârșitoare și statornică. El a fost întotdeauna într-un balotaj precar.

De la Angelo până la Pițurcă, trecând pe la Lucescu, Dinu sau Iordănescu, inclusiv Boloni și Hagi (exceptându-l parcă pe Ienei!), nu cunosc analist sau banalist care să nu fi obiectat rău la ăla care face naționala. Contra ar trebui s-o știe. Dacă vrea continuitate în meserie, să fie conștient că va exista și-o continuitate a noastră, a microbiștilor, în a-l mârâi până la contestare. O va răbda? Am scris-o de mult, înainte de ’89: antrenorul naționalei riscă o moarte civilă. E prea tare? Atunci să relatez ce mi-a spus un prieten din Munchen înainte de Mondialul din 2014: „Lasă-mă cu Low, Low e un bou!”. L-am sunat după ce Germania a cucerit titlul. Ce mi-a zis? „Orice bou cunoaște o stare de excepție…”.

Încât Contra să se pregătească la a fi comparat dacă nu cu Daum, atunci cel puțin cu Pițurcă aflat acum pe plus în sondaje. La noi, totdeauna, binele a fost retroactiv. E o manie a mâniei în România. Până atunci, ca să fiu la zi, susțin că băieții din Craiova joacă cel mai bun fotbal din campionatul nostru. Supunându-mă unei reguli englezești – să cauți expresia cea mai rece -, afirm că CSU Craiova practică – strict între hotarele noastre – fotbalul cel mai puțin banal.