VAR-ul cu V mare și v mic

Și o altă întrebare: va fi mai bine pentru arbitri?

O spun din capul locului – cap cam umflat azi dimineață, după câte a încasat cu VAR-ul în finala Cupei Confederațiilor. O scriu calm: nu am de gând să lămuresc lucrurile odată pentru totdeauna, nu am chef să prevăd viitorul VAR-ului în fotbalul lumii și cu atât mai puțin în fotbalul nostru.

Există asemenea dimineți în care nu ții deloc să fii mai deștept decât toți semenii tăi. Am o singură idee precisă: să umilesc fotbalul suveran în fața rugby-ului democrat.

Să-l umilesc ușurel, așa cum zice Arghezi că se poate și înjura ușurel. Concret: față de maturitatea VAR-ului în rugby, VAR-ul în soccer apare deocamdată ca un caraghiozlâc. Caraghiozlâcul unui copilaș prostuț obsedat de butoane. La noi în rugby, când arbitrul desenează în aer un dreptunghi, cerând lămurire video, se tace și se așteaptă, un minut, două, chiar trei. Când vine verdictul totul s-a clarificat, așa rămâne, niciun pufuleț de scandal. La noi, dar în fotbal, ce să mai discutăm?

Totul se discută, chiar după verdict. VAR-ul arătă clar că a fost fault de roșu, Mazici dă galben. Dacă nu dă penalty cum vor chilieni, ci doar corner, Vargas îi cere vehement lui Mazici să vadă VAR-ul, sârbul îi dă galben pentru proteste și abia după aceea se duce totuși să se uite pe sticlă. Bine, nu a fost 11 metri, dar suveranul găsește timp să-l elimine pe antrenorul Pizzi, care era gata să-l mănânce.

Unde vezi asta la noi în rugby? Întreb cu acea superioritate a balonului oval și original față de cel rotund și banal, orgoliul moștenit încă de pe vremea Parcului Copilului, dacă mai știți unde era. Și adaug: câți ani vă vor mai trebui să vă obișnuiți cu VAR-ul nostru incontestabil, cu arbitrii noștri care știu să explice exact și concis fiecărui jucător fiecare eroare, fără să-l scoată din minți?

OK, nici rugby-ul nu e un joc de sfinți, Doamne-ferește!, ar fi chiar anormal fără grămezile și placajele lui, dar nu vă puneți în fason, până și regulamentele lui sunt mai complicate decât ale fotbalului. Dacă îl iubiți, lăsați fotbalul în pacea și durerile lui, multe și deloc mărunte, îndurabile cum le numește Andrei Crăciun în ultima sa carte. Vreți VAR, nu numai la goluri, foarte bine,  perfecționați-l, să vedem dacă va fi mai bine pentru arbitri și bicicliști, dar pentru mine, deocamdată, cel mai fascinant rămâne punctul cu var din careul de 16!