Sunt naiv, dar nu idiot
...dar ce facem cu naționala pe locul 47?

„Numai niște idioți pot să spună că Viitorul mi-a dat Cupa, iar noi am pierdut voit în campionat”. Așa grăit-a Șumudică și nu sunt în stare să-l rog să-și stilizeze afirmația. Nu e el omul eleganțelor stilistice, are alte calități incontestabile. Reghecampf merge până acolo unde poate stabili diferența dintre Șumi și toți ceilalți antrenori, și anume: „El spune ce gândește” (e tare: adică Reghe nu spune ce gândește?). Să lăsăm paranteza și să admitem că există mulți idioți în sensul definit de Șumi.
Nu mă număr printre ei, sunt mai degrabă naiv și nu mi-a trecut prin minte că Viitorul – Astra ar fi blat; ba mai mult: prima repriză mi s-a părut dotată cu mai mult fotbal și farmec decât derby-ul Steaua – Dinamo. Nu mă jenez să scriu că mi s-a părut simpatică – dacă se admite un asemenea adjectiv în meciurile din play-off. Și chiar dacă nu mi se admite, discuția continuă și azi fără odihnă. E, cum se zice, pasionată și pasionantă, de ce ne-am plânge? Ce mai pasionează azi, la noi, în afara politicului? Cu toată decența de care mai dispun, îmi permit să obiectez că blatul de la Giurgiu ne concentrează abuziv energia polemică în dauna unor probleme cu mult mai grave. Le enumăr, fără acea indignare excesivă care compromite multe cauze drepte.
Este, în primul rând, căderea naționalei noastre pe locul 47 din clasamentul FIFA. În timp ce noi ne batem intens capul cu Deac la Steaua, România a ajuns sub Burkina Faso, doar cu 4 locuri mai sus de Danemarca (51), ceea ce nici asta nu e sigur. Polonia a săltat pe locul 11, ceea ce ne confirmă pe cei câțiva care am susținut că Lewa și ai lui au fost anul trecut cea mai bună echipă străină care ne-a vizitat țara, administrându-ne un 0-3 fără discuții. În al doilea rând, în timp ce noi calculăm deja la cât va fi vândut Alibec, a apărut un clasament al golurilor marcate în 31 de campionate europene și liga noastră nr 1 e pe locul 25, nu chiar pe ultimul, unde e Rusia. Nu se enervează nimeni pentru scorurile din play-off în care majoritatea învingătoarelor nu trec de două boabe, un 4-1 ca al clujenilor la Craiova fiind curat senzațional.
Și dacă tot suntem la clasamente internaționale, râvnesc la unul care să mă informeze în câte țări europene, cu fotbal valabil, se mai consumă atât timp, ore, zile, ani, pentru a se discuta arbitrajele, fază cu fază, fault cu fault. Îmi face plăcere să cred că măcar aici am fi pe primul loc. Aș fi mândru și aș ignora pe toți cei care m-ar considera un idiot. La noi, pasiunea pentru arbitraje este expresia setei de dreptate și adevăr.