Dreptul la un surâs și la un secret

O fi Ronaldo chiar absolutul?

„Nu se poate ca ani la rând să nu existe pe lume decât Messi și Ronaldo” – cine emitea acum doi ani, aici, în Gazetă, această curată naivitate. Nu vreau să mă laud, nici nu am de ce. Sunt un naiv – ca să nu spun altfel -, dar nu am de gând să-mi rup pixul, chiar dacă realitatea, după doi ani, mă dezminte. Realitatea e mai încăpățânată decât mine, omagiile mele, dar nici eu nu mă las. În acest nou an Ronaldo, nu contest, nu cer altă propunere, nu fac mișto de Măria sa, deși știu că în barul din Probița e numit „antigel”… Messian cum sunt, nu i-l opun pe argentinian mai ales că pentru Hagi Maradona este absolutul. O fi Ronaldo, va fi el absolutul? Surâd.

De multă vreme rezist prin surâs, prin acea vorbă fundamentală: nu e chiar așa! Ca atare, contemplu încântat clasamentul FIFA al celor mai strașnici marcatori din 2016: 1. Suarez. 2. Ibrahimovici. 3. Higuain. O scriu franc: la primii doi țin cât la Ronaldo, dacă nu uneori mai mult. Trag cu ochiul dincolo, la antrenori, și aici o altă bucurie: pe primul loc Simeone! Cine? Când am scris că Atletico Madrid nu e autobaza pe care mai toți o hulesc, m-am ales cu câteva grave bobârnace, dar iată, nu e chiar așa. Mourinho nu figurează în 2016 printre ași și fruntași, însă pentru mine revelația 2016 e Conte-le de la Chelsea. În Anglia, între supervedetele Pep și Mou, cel mai în formă e italianul, deși săptămânal mi se telefoneaza scurt: Klopp! Și înțeleg prea bine aluzia – deloc o iluzie. Revenit la angelul și antigelul nostru, pentru mine este întru totul clar că, în fond, fiecare dintre noi, microbiștii sănătoși, avem dreptul la un CR7 personal.

Asta nu ne afectează cultura calcistică; nu este semn de incultură faptul că nu ne înscriem punct cu punct în clasamentele anchetelor anuale, că nu-i găsim pe „ai noștri” printre preferințele celor mai mulți sau că le contestăm, uneori cu mânie, alteori cu dispreț, totdeauna dintr-o pasiune care desfide sărăcia patentă a fotbalului și a sportului nostru.

Oricâte mi se abat pe cap, citesc cu pasiune la sfârșit de an ancheta gazetei noastre, cu pasiune și cu pixul atent la maximum. Cu cine mă întâlnesc, cu cine nu, dacă sunt cu majoritatea sau cu câte unul, doi. Nu divulg cu cine mă simt mai bine – e dreptul fiecăruia la un secret personal care poate că ne și definește. Ca să mă exprim cifrat, la zi, fiecare cu un CR7 al său – bucuroși că le vom duce toate, dacă, bineînțeles, ne ies bine analizele.