Mai lasă-mă în pace, domnule Cosașu!

Nu mai vreau să aud de morală în fotbal, numai banii contează

Sâmbăta trecută am trăit una din acele experiențe apăsătoare care te supun capitalei întrebări: ce-i de făcut? La orele amiezii m-am uitat la City – Chelsea, iar mai spre seară la Real – Barca. Ambele meciuri le-am vizionat obsedat de cele șase pagini ale Gazetei, citite de dimineață, în care Theo Jumătate și Costin Ștucan relatau bubuitoarele revelații ale anchetei internaționale privitoare la evaziunile fiscale săvârșite de unii dintre cei mai idolatrizați fotbaliști ai lumii, începând cu Cristiano Ronaldo. Conform datelor, toți cei citați erau incontestabili infractori – geniali și totodată hoți, geniali și totodată escroci, extraordinari pe teren și buni de dus la tribunal.

În sâmbătă aceea, aveam cele mai bune meciuri din Anglia și Spania, zeci și zeci de mii de oameni ovaționau fiecare dribling și, evident, nu le păsa de imoralitatea cu care au driblat fiscul. Să fiu al naibii, nu mai sunt un ignorant în mersul lumii, de mult de tot știu cum e cu inegalitatea chiar și în fotbal: Cornel Dinu îmi povestise cândva cum se întâlnise cu Cruyff după un meci al lui Dinamo la Amsterdam și Marele Alb îl întrebase cu cât e plătit în România și când a aflat i-a spus-o cu cruzime: „Pentru banii ăștia nu mi-aș lega nici șireturile”. Așa că, domnule Cosașu, mai lasă-mă cu imoralitatea, nu știi ce e un offshore și ascultă-l pe patronul Stelei: „Pentru mine un singur lucru contează – banii, și Reghe a produs bani”! De-al dracului, l-aș întreba: câți? 10 milioane de euro? Ești mic, stimabile! Nu știu dacă impresarul lui Cristiano nu ți-ar râde în nas…

Și ca să fiu drept, toți cei pentru care nu banii sunt singurii care contează, suntem și mai mici decât castelanul de pe Bulevardul Aviatorilor. Suntem atât de mici și nevolnici cei care nu știm cum funcționează exact un offshore, ci doar un 4-2-4 încât nu ne rămâne decât humorul: ce-ar fi ca pe tricourile fotbaliștilor să apară sub numele lor și cât costă? Să zicem Bale 200 milioane, Aguero 150 milioane, Popa 2 milioane… De ce nu?

Aud iar: mai lasă-ne, du-te la baschetbaliștii americani, la Michael Jordan cu o avere de aproape 2 miliarde, la ăla cu golful, tot pe acolo – orice Messi sau Cristiano se pot plânge că față de ăia sunt niște sărăntoci. Atunci – conform moralei noastre desuete – să ținem cu cei mai sărăcuți…? Nu am soluții generale, nu sunt atât de deștept, știu doar diferența între un ofsaid și un offshore. Mai ales că ieri am aflat că CR7 e scos bineînțeles din anchetă, dar în schimb rămân suspecți Xavi și Di Maria, ah, ah și cât de mult țin încă la ei! Pleacă de aici, pateticule! Nu mai vreau să aud de patetism și în fotbal.