O grupă anormală, imprevizibilă

Să nu ne dăm mai deștepți decât suntem: n-am prevăzut-o!

Parafrazând o vorbă de duh din secolul trecut, se poate spune că, în grupa E, situația noastră fără a fi excelentă, nu e disperată. Cu o anumită modestie, cu ceva humor, ar trebui să recunoaștem că nimeni dintre noi – analiști, chibiți și microbiști normali la cap – nu a prevăzut un asemenea clasament după trei etape. Fără aroganță, căci mă uit și la pixul meu, îi sfidez pe toți cei care se pot lăuda că au prevăzut că Muntenegru va fi pe primul loc.

Nu am pe cine sfida. Nu are rost să ne dăm deștepți. Grupa, la ora actuală, e cam anormală și ne face, deocamdată, întru totul vulnerabile certitudinile, pronosticurile. Nu e vorba numai de naționala noastră, care a pierdut deja 4 puncte, dar cine prevedea că Danemarca va pierde 6? Cine putea să o vadă pe Armenia, după ce a încasat 5 boabe de la noi, pierzând în ultima secundă cu o Polonie prea frivolă în orgoliile ei? Nimeni nu ne poate spune ce vom face în noiembrie cu acest Lewandovski, dar nici invers, ca să păstrăm cota de humor la atâta cantitate de imprevizibil. Dacă există deja o certitudine aceasta este echipa Kazahstanului – o echipă de cotonogari, multilateral dezvoltați de la tibie în sus, până la nas, gât și urechi.

Rudimentari și impasibili în tot ce e fault, ei merg acasă la ei pe intimidare și nu m-aș grăbi să îi acuz pe ai noștri, nici ei niște sfințișori, că au fost prea fricoși. E o acuzație cam demagogică – chiar superior tehnic, fotbalistul inteligent nu se pune cu nebunii și își ferește nu numai picioarele, dar și cariera. Nu avem de ce să fim indignați, dar nici să ne dăm inocenți mergând cu jalba la FIFA. Și nici să invocăm oboseala, toate echipele acestei grupe nebune pot să se plângă de aceste meciuri din trei în trei zile. În fond, la cum arată situația la ora actuală, esențialul este să nu tragem încă nicio concluzie cu privire la națională și destinul ei. Știu că e foarte greu – cum să nu concluzionezi în fiecare zi? Cum să nu conchizi decât în rău?

Totuși constat că suntem câțiva care observăm că la națională parcă mișcă ceva pozitiv, să-i zicem fie și stângaci o bunăvoință de a se înțelege și a se susține în joc. Cu Daum cred că deocamdată avem mai ales probleme de vocabular. El ne poate cere să fim mândri de cum ne-am organizat la Astana și cât de fantastici am fost în Armenia; I se impută că încă nu cunoaște bine fotbalistul român, dar eu aș adăuga că nu are nici buni traducători care să-i explice cum sună azi în România cuvinte ca mândria, ca fantasticul. Nu cred că bagatelizez problema.