Încântarea și exasperarea

Golul lui Vătăjelu și penalty-ul lui Radu Petrescu

Pândit de câteva riscuri, o scriu totuși fără ezitare: Steaua – Craiova a fost cel mai bun meci din acest campionat pauper în fotbal. Nu s-a observat calitatea jocului din cauza acelei erori inumane de arbitraj – de ce nu ar exista și așa ceva? – din minutul 78, când un henț din afara careului a produs un penalty. Ore întregi s-a discutat numai și numai despre asta, ignorându-se ritmul, viteza, angajamentul ambelor echipe cu totul neobișnuit pentru un meci din bătătura noastră. Abia după două zile, Alin Buzărin a îndrăznit să folosească vorba rară „frumusețe” în titlul articolului său: „Frumusețea înfrângerii craiovene”.

Într-adevăr, a existat și așa ceva – în primul și primul rând golul lui Vătăjelu pe care în orice Eurogoluri l-ați fi văzut ați fi țâțâit uimiți și imediat umiliți că la noi nu vedem asemenea execuție: pasă perfectă în adâncime Băluță, sprint lung de o rapiditate necunoscută, șut imparabil și gol. Dacă aș avea vreo putere, aș fi dat faza asta de tot atâtea ori cât păcătoșenia aia de henț din afara careului. Dar nu ne stă în caracter și nici în rating. Un penalty acordat scandalos fascinează mai vârtos decât splendoarea unui gol. Ne îndreptăm cu ochii larg deschiși și cu gura bogată în huiduieli spre următoarea aberație: vom ține minte meciurile după erorile lor de arbitraj! Cu toate riscurile, nu mă înscriu în această mulțime. Pentru mine – puteți fi sau nu de acord – penalty-ul lui Radu Petrescu nu afectează frumusețea golului lui Vătăjelu.

Trebuie să le ținem minte pe amândouă, dar nu în egală măsură. O încântare poate „bate” o exasperare.
În aceeași ordine de idei, am văzut Steaua – Craiova după un Zenit cu Spartak, adică tot între două fruntașe ale campionatului rusesc. Las deoparte ghinioanele lui Lucescu cu portarii săi, nu discut că și acolo s-a huiduit la arbitru – ceea ce m-a interesat a fost calitatea jocului lor față de al nostru. În pofida atâtor stranieri de acolo, superiori unor Boldrin sau De Amorim de-ai noștri, meciul de la București nu a fost cu nimic inferior celui de la Sankt Petersburg. Aș spune chiar că am găsit mai mult talent la noi. E, poate, vremea ca după atâtea luni de la Euro 2016 să apreciem – nu ca o mângâiere, nu ca o alinare – că acolo Rusia nu a ieșit mai puțin penibil decât România.

Sigur că asta nu ne ajută cu nimic în expediția naționalei care începe mâine. E o situație în care se cuvine să nu fii nici lugubru, nici prea salubru. Rămâne în vigoare doar articolul antologic al lui Radu Paraschivescu de la începutul mandatului german: „Domnule Daum, așteaptă-te!”.