Patriotismul constipativ

Cu mintea la golul din stomacul Nadiei Comăneci

O scriu fără să-mi corectez stângăcia expresiei: am trăit prima săptămână a Olimpiadei având în minte golul din stomac al Nadiei Comăneci. Ea așa a declarat – că simte un gol în stomac când vede o Olimpiadă în care România nu are nici o echipă calificată la probele de gimnastică.

Cred că nu se poate descrie mai precis și mai inteligent această emoție negativă, ca să mă exprim și eu rece în fața acestui acestui eveniment necunoscut în ultimii 40 și ceva de ani, o Olimpiadă fără echipe românești la gimnastică.

Am extins golul din stomac al Nadiei și în nopțile celorlalte eșecuri care, fără milă, s-au ținut lanț. Dacă încerc să găsesc generos o performanță, aceasta ar fi aceea a lui Robert Glință, fie ea ultimul loc în finala probei de 100 metri spate. Ultimul loc, dar într-o finală, într-o finală olimpică la înot – orișicâtuși de puțin, în actualele condiții, este enorm, deși am citit că și Crișan, la ping pong și la 35 de ani a fost „senzațional” calificându-se în optimi. Dar cu adevărat senzaționale, fără ghilimele, rămân eșecurile de la judo, scrimă și handbal. În golul nostru stomacal, ele au produs, chiar de la rău început, o convulsie, să-i zicem o indignare care are toate șansele să devină o constipație. O constipație față de tot ce e sport, atât cât mai este sport între atâtea scandaluri dezgustătoare.

Dacă tot nu facem nimic, nu ne mai interesează nici ce fac alții – este ceea ce aș numi patriotismul constipativ. Nu te mai interesează olimpiada cu surprizele ei – o Brazilie care face 0-0 cu Irakul (cu cine?) la fotbal și nu dă nici un gol în două meciuri plus un Neymar făcut de două parale, ne doare în cot că Djokovici iese din primul tur învins de un Del Potro al meu, sunt rece la Serena eliminată de o Svitolina cu care în mod normal Halep încă nu are mari bătăi de cap… Ce vor să spună toate astea decât că și Olimpiada este plină de ciudățenii și suspiciuni rezonabile ca tot ce e frumos în lume…?

Ce mă interesează baschetul Statelor Unite, ăștia oricum sunt de pe altă planetă cu un doping necunoscut nouă… Sau ce să mă uit la gimnastele Statelor Unite când ele nu existau „…pe vremea noastră…”? Vrei să ne lași cu diversiunile dumitale? E ceva adevărat: ce să vedem la Rio când pentru prima oară de la acel 18-0 cu care Scorniceștii se calificau în A, avem alții, la zi în seria B un 16-0? Și ce gol stomacal se compară cu o Giuleștină în Liga 5?