Niște inconștienți

Ceva ce nu s-a mai întâmplat de 70 de ani

Dacă mi se dă dreptul, am și eu o idee fixă: nu discut meciurile europene cu tur-retur decât după cele 180 de minute plus prelungirile regulamentare. Așa încât din cele două de marți și miercuri, cu acele egaluri simetrice ca scor, dar asimetrice în satisfacții, rețin două afirmații cât de cât semnificative. Una a lui Stoichiță: „Sparta, cu lipsurile ei, a cam jucat pentru noi…”, a doua a lui Șumudică: „Nu m-ar deranja să pierdem cu 3-0, dar să jucăm fotbal”.

Amândouă pot scandaliza, dar într-o ierarhie a anormalităților sunt fleacuri față de scandalul cu care a început acest campionat național 2016-2017. O scriu fără umor, cum nu-mi stă în pix și în caracter: nu am mai trăit așa ceva în ultimii 70 de ani, de când s-a reluat, în 1947, campionatul României – întrerupt din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, între 1942-1946. Asta ca să ne fixăm în timp. De 70 de ani nu a existat un campionat în care din prima etapă nu se știe cine cu cine joacă și care sunt „participantele la întrecere”, ca să folosesc un termen pașnic de pe atunci, astăzi perfect amuzant, dacă mai e loc de amuzament.

Nu e. Nu e loc de amuzament când din prima etapă, adică din capul locului bine bătut, nu se știe dacă vor juca în cele 26 de etape Rapid sau Timișoara sau cine știe care alte echipe luate la bani mărunți sau negri de DNA. Ați observat că DNA corespunde în Românește prescurtării cuvântului „doamnă” pe toate adresele poștale? Dacă acest joc al inițialelor ține de o inconștiență nevinovată a limbii noastre materne, ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în acest campionat ține de inconștiența actualilor și foștilor responsabili de soarta fotbalului nostru. Goana lor după nevinovăție e detestabilă. Adusă la zi, numai o inconștiență impecabilă putea „concepe” ca să înlocuiești un Rapid aflat în agonie financiară cu o Timișoară penalizată cu 14 puncte, practic condamnată la retrogradare.

Să nu mă întrebe nimeni cu cine țin, al cui sunt… țin și cu Giuleștii și cu Poli pentru că în fond sunt al Progresului, fie el acela cândva Finanțe-Bănci, ca să îmi permit și o blajină ironie. Pe cine nu-l așteaptă soarta lui? Nu demult m-a sunat domnul Căltuț, istoricul clubului, să mă vestească cum am pierdut barajul la Malu… „rămânem în liga a patra” mi-a șoptit abătut, iar ieri am văzut titrat la Digi „Rapid în liga a cincea!?”. Și fiindcă așa cum zice însuși Shakespare, nefericirile vin în galop, Gazeta de joi anunța că se dărâmă Giuleștiul, iar cu o noapte înainte Pancu, Pancone al nostru, se retrăgea din fotbal. Îndrăznește cineva, cineva cu bani bineînțeles, să îmi propună „o schimbare de discurs”? E cea mai recentă noutate. Nu mai avem umor. Suntem într-o țară tristă plină de sonor.