Propun să nu fim naivi

Vom juca exact ce știm de vreo 40 de ani lumină și umbră

În numele celui mai sfânt drept democratic – acela de a avea o opinie diferită de aceea a majorității – azi de dimineață mă declar non-optimist și non-pesimist. La această oră, majoritatea este formată din optimiștii care văd un egal cu Franța, iar pesimiștii un 0-3, 0-4….

Pixul meu minoritar nu dorește decât să nu fim naivi. Sunt conștient că nu va fi ușor căci pe românește naivitatea înseamnă prostie și niciun român nu admite ca să fie făcut de prost. Admit și insist: să nu fim naivi, meciul de început cu Franța nu e decisiv decât pentru moralul echipei, esențiale rămân jocurile cu Elveția și Albania. Ce și cum vom juca împotriva lor ne impune din nou să nu fim naivi.

Vom juca exact ce știm și ce putem de o viață, de vreo 40 de ani și ceva cu luminile și umbrele lor, de la Guadalajara și Nea Angelo încoace: apărare cât mai fermă și contraatacuri cât de cât valabile. Din tactica asta, nu putem ieși oricât am contesta-o indignați sau patetici, oricât am regreta-o, binevoitori și resemnați.

Nu pot uita cel mai recent European al nostru (2008) când în studio discutau cele două egaluri, cu Franța și Italia, trei erudiți în fotbalul românesc, oameni de o exigență recunoscută – Cornel Dinu, Dan Petrescu și TRU.

Toți trei nu aveau nicio obiecție la tactica lui Pițurcă, o socoteau cea mai potrivită, niciunul nu se gândea că acel Franța -România 0-0 urma să fie considerat cel mai plicticos meci al turneului. Ca să fiu sincer, nici eu. Și ce dacă a fost plicticos, dacă nu a fost un eșec? Abia după acel sumbru 0-2 cu Olanda a apărut gălăgia ancestrală: de ce nu jucăm ofensiv?, de ce? … etc, etc.

Ei și? După 8 ani, ne-am calificat tot cu „filozofia” lui Piți și Puiu, stabilind recordul de doar două goluri primite în 10 meciuri. Rămân la părerea – minoritară și ea – a lui Boloni: nu a fost nicio mare performanță în calificarea noastră din cea mai slabă grupă, turneul final începe după grupe, restul e propagandă sportivă. Totuși, îmi permit un surâs: ia să fi făcut noi un 0-1, ca Spania, în amicalul cu Georgia! Ce urlet s-ar fi declanșat…

Ei bine, nu – noi am făcut un amical 5-1 cu Georgia și mă mir cum a fost omis în comentarii acel 5-1 cu Germania, din Giulești, scorul socotit o greșeală mondială de tipar…

Mă întreb, cu surâsul amuzat al lui Del Bosque din minutul 87: și dacă Georgia în amicalul cu noi și-a dozat efortul pentru acest 1-0 cu Spania? Hai, gata cu gluma, poate o să mai avem nevoie de ea! Eu nu văd în Franța, ci în Germania principala favorită a turneului.