Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

26 de ani de la un articol memorabil al lui Radu Cosașu

Un scriitor salută revenirea Gazetei Sporturilor la numele interbelic

Permalink to 26 de ani de la un articol memorabil al lui Radu Cosașu
miercuri, 13 ianuarie 2016, 8:55

„Un chip de ziar, o privire de om”

Acum un sfert de secol, un an şi o zi, Radu Cosaşu saluta, sub acest titlu, revenirea pe piaţă a unui nume fondat în 1924. Republicăm azi textul apărut atunci în „Contemporanul”

Ca bucureştean, care de 50 de ani, adică de la vîrsta de nouă ani, ştiu ce înseamnă să fugi dimineaţa din aleea Popa Nan pînă-n Mecet şi, de-i cazul, pînă la Hala Traian ca să-ţi cumperi „Gazeta Sporturilor”, s-o deschizi imediat la articolul lui Petre Gaţu, primul ziarist care m-a decis să nu fiu altceva decît gazetar de goluri, şuturi şi fente (dar nu mi-am ascultat primul instinct…).

Ca om care ţin şi azi colecţiile „Mirroir Sprint” cu Turul Franţei. După revista asta alergînd de la Gara de Nord pînă la Aro, o bătrînă chioşcăreasă, doamna Hugo, dîndu-mi-o ani de zile pe sub mînă şi fără alt suprapreţ, zicea ea, decît zîmbetul meu.
Ca abonat la „L’Equipe”, ai cărei redactori, fără să-i cunosc, îi ştiu ca pe amici de tribună şi de bistro, titlurile lor de pe a-ntîia comunicîndu-le imediat prietenilor mei ca pe coduri ale inteligenţei.

În sfîrşit, ca om care n-am putut trăi fără „Sportul”, chiar batjocorit, umilit şi redus la dimensiunile şi înţelesurile unui mercurial, salut noul format al „Gazetei Sporturilor”.

Ea are acum chip de ziar, o privire de om.

Ea seamănă, cît de cît, cu o „Gazeta a Sporturilor”, sortită să aibă cititori care aleargă după un exemplar prin tot oraşul, redactori care să nască în puştime visul de a fi gazetar sportiv, secretari generali de redacţie – singurii secretari generali de care avem nevoie imperioasă – care să ştie ce înseamnă un titlu pe şase coloane, în cîteva cuvinte, dar nu mai mult de 20 de litere, cum e acesta, înaintea unui decisiv Franţa – Anglia din Turneul celor cinci naţiuni: „L’inquietant, c’est la rose…”.
Radu Cosaşu

Primul număr al Gazetei Sporturilor a apărut duminică, 14 septembrie 1924. Costa 3 lei. Printre subiecte, aflam că unul din 973 de germani avea un automobil, iar pe stadionul Romcomit se juca „match-ul” internaţional Sparta Sofia – Triumf Bucureşti. A fost tipărit sub această denumire chiar şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dispărînd în aprilie 1947, cînd a fost înlocuit pe piaţă de „Sportul Popular”.

Din 11 noiembrie 1967, cotidianul a luat numele „Sportul”, pe care l-a păstrat pînă la Revoluţie, fiind înlocuit de istoricul „Gazeta Sporturilor”.

Gazeta, al patrulea cel mai vechi ziar de sport din Europa
Anul fondării Denumire Ţară
1896 La Gazzetta dello Sport Italia
1903 Nemzeti Sport Ungaria
1906 Mundo Deportivo Spania
1924 GAZETA SPORTURILOR ROMÂNIA
1924 Corriere dello Sport Italia
1924 Sovieţki Sport URSS / Rusia
1938 Marca Spania
1945 Sport Iugoslavia / Serbia
1945 A Bola Portugalia
1945 Tuttosport Italia
1946 L’Equipe Franţa
1967 AS Spania

Comentarii (14)Adaugă comentariu

dan t (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 11:13

Din pacate,in ultimul timp acest ziar,acest site ,nu msai e ce a fost,e un tabloidplatit sau nu de becali sau prodani,aflam numai can can uri,numai de fcsb ,becali si reghe se dau stiri…. e cel putin penibil! astept ca poate cativa ziaristi,sa scoata un ziar,un site ,care sa vorbeasca de TOT sportul romanesc,de TOT campionatul de fotbal,cu analize pertinente,obiective si nu bazate pe nr banilor bagati de becali la fcsb,la cumpararea unui jucator,sau cati bani castiga! asa cum si comentatorii tv ,nu urmaresc decat can can,nu urmaresc decat doar sa critice arbitrajul,dar asta doar dupa ce se reia faza la tv…uitand ca arbitrul nu are cum sa revada faza…el fluiera pe moment…e om poate grsi….iar comentatorii sunt primii care il infiereaza,il judeca dar dupa …reluari!astept din partea lor o analiza a jocului,a stilului de joc,o motivare pertinenta a inlocuirii unui jucator

gio (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 11:13

dl Cosasu, Gazeta sporturilor de azi e fostul Sportul, fost Sportul Popular FONDAT in 1947 de catre comunisti si nicidecum Gazeta sporturilor interbelica al carei rival de fapt au fost pentru 1 an jumate. Ba se poate spune chiar ca adevarata Gazeta a fost desfintata din cauza concurentei neloiale exercitate de Sportul popular, actuala Gazeta Sporturilor. In articol dvs, dezinformator, se scrie ca Sportul popular a „inlocuit” Gazeta sporturilor, din asta se intelege practic ca Sportul popular a asigura continuitatea Gazetei. Nimic mai fals. Sportul popular exista din 1946, din a functionat in paralel cu Gazeta sporturilor, intre cele 2 nefiind nici o legatura, exceptand uzurparea numelui din decembrie 1989

onu (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 11:32

Nu e niciun ziar din Anglia in clasamentul de mai sus?

Buga (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 11:46

Ziar „nou” cu aceeasi oameni … doar denumirea era cea veche … automatismele celor din redactie erau aceleasi … In loc de „Proletari din toate tarile uniti-va” si „Traiasca lupta pentru pace” au tiparit „Traiasca Romania”, „Traiasca poporul” … nu se puteau dezbara atat de rapid de lozinci …

FYRY (9 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 12:05

si eu am umblat dupa sportul…si nu mi placeau cei ce l luau pe sub mana…sa traiti Maestre

DD (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 13:42

Intr-adevar, foarte frumos scris acel editorial la acea vreme si, probabil, meritat de Gazeta Sporturilor. Ce ne facem insa cu ziarul de azi pe care, unii dintre noi, inca il mai cumparam. Exemplul elocvent este ziarul de luni pe care l-am perceput ca pe o jignire. Opt pagini in total, din care patru sterile si patru cu reclama. Oare cum ar arata un editorial al domnului Radu Cosasu referitor la actualul format al Gazetei?

daly (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 14:59

Felicitari si plecaciuni ,,,,MAESTRE !

comabi (2 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 15:27

Corect comentariul la acea data. Momentan, GSP este departe de a fi un ZIAR, ci mai degraba o fituica sportiva. Sunt de acord, timpurile sunt mult schimbate, dar nostalgia dupa un articol bine scris devine tot mai frustranta, pe masura ce observ oameni tot mai putin pregatiti, cu o tot mai mare lehamite de a scrie si de a cauta subiecte. In acest moment, Cancan-ul sportiv se lafaie in acest ziar de traditie :(. BARFELE, SUSANELELE si alte SOPARLE sunt nelipsite zilnic. Marica, sarmanul, a fost dat la Steaua 1000/100 de mai multe ori :))) (primul si ultimul exemplu de care-mi amintesc rapid). Ati ajuns sa aplecati urechea la tot felul de flatulente, lasand la o parte presa sportiva adevarata. Gazeta Sporturilor era un ziar. GSP-ul actual este, cel mult, un produs de consum de calitate indoielnica (cu doar cativa adevarati jurnalisti si invitati). Multa sanatate d-lui Cosasu!! Sunt foarte putini pentru care se merita sa deschid acest ziar. Sunteti epigoni ai regretatului Ioan Chirila, dar vajnici aparatori ai stilului MM Stoica (daca el face literatura stiintifica, atunci, in mod mai mult decat cert, si majoritatea celor din redactie care scrie articole poate fi numita ca fiind formata din jurnalisti/ziarisirti :))).

Marcel One (7 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 16:32

O tempora , din 1924 Gazeta . Inainte de 1946 L’Equipe Franţa . Dar si Belphegor , inainte de Radu Cosasu .

victor L (127 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 19:55

Sanatate, domnule Cosasu.
Sa mai scrieti, ca altfel nu mai deschid Gazeta.
(Ca de „toace” si „tancul” Serena ma pot informa din alta parte.)

Ramon (2 comentarii)  •  14 ianuarie 2016, 7:57

actuala gazeta ia doar numele celei vechi, dar este continuatoarea Sportului, cu vantul de libertate al lui 1990 in car enu mai trebia sa pupui in … PCR. As prefera Sportul anilor 72 in care citeam de meciul secolului, Spasski-Fischer, sau de Cassius Clay, de 2 ori revenit campion mondial. Azi nu mai stiu nimic de sah, nici de box la categoria grea, pupam un Bute la final de cariera si ne intrebam daca a trebuit s acedeze meciul sau pur si simplu nu mai poate. Noi am imbatranit, poate intelegem mult mai mult ca acum 44 de ani.
Sportul Popular apare la 20 martie 1945. Gazeta Sp sucomba doi ani mai tarziu, cand a ajuns la un pret dublu fata de Sportul Popular. Concurenta in stil comunist, Sportul sustinut de noile organisme comuniste, Gazeta straduindu-se sa apara, pierzand lunar din Simpatizanti. Dar inainte de Gazeta, la 15.03.1924 apărea Sportul, aceeași structura ca Gazeta (care apare la 14 sep 1924), dar mai nenorocos. Lumea nu era atunci interesata prea mult de Venus sau Tricolor, Chinezul intalnea mai degraba budapestanele si vienezele decat Tricolorul bucurestean. Sportul sucomba in februarie 1925 si Gazeta ramane singura pe piata, cu aparatie 2 pe saptamana iarna, 3 pe saptamana vara, pana in 1934. Dar in 1934 apare si Sportul Zilnic, incepe concurenta, ambele ziare sunt cotidiene. Gazeta scapa si de Sportul Zilnic (mort ianuarie 1935), apoi Sportul Capitalei (1937-39), Universul Sport (1938-42), dar si saptamanale bune in Ardeal (Sportul National – Timisoara, 19935-37), Sport Ujsag (Arad 1932-37). Vara lui 1940, Gazeta dispare, dar reapare in culorile legionare in 1940. Scapa si de legionari, dar nu supravietuieste comunismului. Sportul Popular la noi, Sporti Populi in Bulgaria vin la putere si fac concurenta mare ziarelor comuniste pline de realizarile PCR. Schimbarile din 1965-67 aduc un saptamanal Fotbal, acum legendar, o copie la puterea 1/2 a France Football, dar si Sportul din 1967, cu aparitie 7 din 7. Dar realitatile comuniste distrug si presa aservita, Sportul se reduce la 40 %, ca si numarul de spectatori dupa 1990. Tirajele scad continuu dupa 1990, desi calitatea GSP, apoi Sportul Romanesc, Sport XXI, Fotbal Plus, culminand cu Pro Sport sunt mult peste ce a fost GSP interbelica sau Sportul 1972. Rautatea, luptele pentru ciolan, generatiile nătânge apărute in tribune duc tot mai jos presa tipărită. În acest timp Marca, L Equipe, Gazzetta dello sport isi dublează numărul de pagini, oferind tot felul de analize incredibile in timp ce la noi il vedem pe Borcea cu presupusul al 7-lea copil. Chestie de educatie, seriozitate. Pro Sport sucomba si el si GSP ramane singura pe piata, și zic merci ca mai exista, in timp ce sportul la noi are tot mai putini spectatori. Asta-i viata, nu am plecat cand eram tineri!

nastac alexandru radu (1 comentarii)  •  14 ianuarie 2016, 10:23

Am o varsta care mi-a oferit aceleasi amintiri ca a marelui Cosasu!
De ce? ca la 7 dim. anii de gimnaziu si liceu anii ,60 – 70, ma sculam si ma duceam direct la Gara se Nord sa apuc Sportul Popular deoarece chioscul de ziare din Calea 13 Septembrie(acum unde este Marriott) primea doar 5 exemplare!!!, sa cumpar gazeta Sportul, care oferea „informatii”, comentarii de exceptii, tot ce doream sa fiu alaturi siinformat de viata sportiva : fotbal, rugby,handbal, volei, etc.
Imi pare rau ca acum la aniversare am un gust amar!
Sunt „informat” despre:
– Steaua ( 4-5 pagini despre ce amai vomitat becali, mm, ce noi achizitii de
gagici ale fotbalistii, unde sau drogat…etc.) ;
– Dinamo (idem);
-investigatii Colectiv, Gala Bute , ISU Arafat, si daca ponta a demisionau, revine si unde bombonel isi face vacanta,….;Felicitari ptr Tolontan , dar ori nu-si da seama ca acestea nu au legatura cu sportul 80%;
Evenimentele speciale in sportul tomanesc sund totusi evidentiate!, Cam putin.
De aceea numai cumpar gazeta!

Pacat dle Tolontan ca le ai cu gazetaria, dar scrie la alta gazeta (de investigatii)!

dragan (767 comentarii)  •  14 ianuarie 2016, 21:20

citesc presa sportiva din 1962! i-am prins (citit-si zic eu,inteles!) pe toti:pe”cei mari”,pe „juniori”,pe”halfi”-i-am vazut in texte superbe si-n „doage”afurisite,in zile cu ceata si-n nopti insorite…etc.si etc! inainte de a-i judeca,pe ei,pe jurnalisti,fair ar fi sa nu uitati ca ei sint 20,hai 1oo-daca asta va face sa va simtiti mai bine-iar noi,cititorii-citeva milioane!FAIR-PLAY-ul,domnilor,presupune si gindul ca,in milioanele astea,nu exista doi oameni identici „in cuget si-n simtiri „…!multumesc pentru ingaduinta!

gicu (305 comentarii)  •  15 ianuarie 2016, 19:01

Sanatate, maestre!

Comentează