Never!

Scrisoare deschisă către Cristian Geambașu

A, nu, prietene, nici vorbă ca în numele balonului oval să trimit „la coada vacii” pe cei care suspină de drag în fața unei mingi de fotbal. Never! În viața mea nu am pus rugbyul mai presus de fotbal, cum dracu’ să fac așa ceva? Nu sînt snob, să-mi placă numai ce-i enigmatic și nu înțeleg, nu sînt oportunist, calofil, „nu-mi pute” fotbalul fiindcă – vorba ta – nu ar răspunde la nobilele mele aspirații…

Nu știu cît sînt de nobil cînd îți recunosc că mie îmi place rugbyul pentru humorul cu care se deosebește de fotbalul nostru după care ne dăm în vînt. Exact cum îți spun: pentru diferența de humor dintre cele două discipline (cum le zice) sportive. Dacă nu mai presus de toate, pun humorul totuși mai presus de multe idei importante și serioase, prea serioase. Rugbyul nu-i ca fotbalul, la un nivel de zăpăceală vecină cu hazul nonconformist. De la faptul fundamental că nu poți pasa cu mîna decît înapoi și pînă la terenul care are în loc de poartă două bețe, plus punctajul abracadabrant, totul e de un suprarealism care ne face bine, ca un text de Urmuz deloc „superior” unui amor pentru Camil Petrescu (pasionat de fotal cît noi doi la un loc).

Pentru mine, apogeul bunei dispoziții în rugby este atitudinea jucătorilor față de arbitru: nici unul nu crîcnește, nici unul nu-i întoarce spatele, nici unul nu-l bagă articulat în mă-sa, iar arbitrul… ce să mai spunem? Vorbește enorm de mult, îi explică fiecăruia decizia, sever și fără humor, avînd în vedere că jocul acesta are atîtea reguli încît e probabil că nici un jucător nu le cunoaște pe toate. Arbitrajul e de o seriozitate care, ca om de fotbal, nu poate să nu te amuze. Zilele trecute, am zîmbit multă vreme după ce l-am citit pe Ovidiu, directorul nostru, recunoscînd mai așa, în glumă, că el nu se lipește de rugby fiindcă nu poate suferi suveranitatea totală a arbitrului; l-am înțeles, dar m-am gîndit că nici arbitrul-tiran nu e de capul lui și se consultă video….

O, Doamne, cum ar fi ca la noi, în sportul rege, un Tudor să ceară verdictul video la o fază litigioasă? Sau un Chipciu stînd smirnă în fața lui Cristi Balaj… Vrei părerea mea? Ne-am lăsa de fotbal! Dar fiindcă nu mă las de fotbal, îți pot spune că, de-a lungul turneului, am trecut de partea Argentinei – absolut încîntătoare în meciul cu Irlanda – din cauză că m-a întors la pasiunea mea sud-americană pentru Messi, Aguero, Kempes și, bineînțeles, El Pibe.

Să vedem ce va face cu Australia asta, care mi-a învins o Scoție senzațională în penultimul minut (35-34) printr-o lovitură de pedeapsă greșit acordat de Craig Joubert, după cum a apreciat ulterior comisia de arbitraj a Campionatului Mondial. De 3 zile aștept să văd ce se va întîmpla? Nu se va întîmpla nimic? Că așa-i (și) în rugby?