De ce am ţinut ca Realul să bată Mallorca?

Ca să nu i se dea apă la moară ştiu eu cui! În Gazetă, la pagina 13, stătea scris că, în urma dezastrului înregistrat de Barcelona sa, preşedintele Juan Laporta „doreşte să se implice personal, ceea ce nu a făcut […]

Ca să nu i se dea apă la moară ştiu eu cui! În Gazetă, la pagina 13, stătea scris că, în urma dezastrului înregistrat de Barcelona sa, preşedintele Juan Laporta „doreşte să se implice personal, ceea ce nu a făcut pînă acum, pentru a reinstaura ordinea în vestiar cu o mînă de fier”. Am bătut din gene la fel de des ca la auzul veştii că Rîmnicu-Vîlcea a pierdut la Baia Mare, în ultima etapă, calificarea în Liga I. Cum adică domnul Laporta nu s-a implicat personal pînă acum în viaţa Barcelonei noastre? Dar cele 3 milioane pentru stimularea Mallorcăi la Madrid ce-au fost? Au fost o implicare nepersonală? A, că nu a fugit cu un Maybach să le înmîneze personal, ce contează…? S-a titrat mare, peste tot, cifra acestei tranzacţii, fără vreo dezminţire, fără vreo indignare, ca o ştire naturală precum orice trăsnet.

Eu însă m-am implicat personal şi am plătit-o cu o noapte de chin fără precedent. Fan al Barcelonei şi nu numai al ei, ba mai mult, al ideii morale în sport, am ţinut ca Real să bată Mallorca! Da, uite aşa, ca să se aleagă praful din cele 3 milioane permisive… Mai explicit? Pentru ca să nu i se dea apă la moară ştiu eu cui, să nu vină papagalul să ni-l invoce pe Laporta: „Aţi văzut, vagabonzilor, că şi în Spania se implică exact ca mine?”. 70 de minute, pînă Realul a făcut 2-1, numai pe acela l-am auzit, încîntat, triumfal – iată ce înseamnă un coşmar: becalizarea să-şi găsească exemple şi în Europa! La 3-1 m-am liniştit. Dar în ce sens? Într-un sens trist: noi, ăştia, moralii, sîntem nişte expiraţi, nişte naivi, ne dăm fecioare printre sfinţi. În fotbalul de azi nu există fecioare, nu există sfinţi. Ce, Realul n-o fi oferit şi el, la viaţa lui, două-trei recompense? Nu ne place, nimeni nu ne împiedică să butonăm pe Mezzo, dar cine o face? După cum nimeni deocamdată nu-i poate împiedica pe Laporta, pe Gigi sau cine o mai fi fost de la Mioveni (cu cîte 10.000 de euro pe cap de băimărean… se zice şi se tace) să se implice personal în „oferta publică pentru recompensare”? Frumos îi zice! E urît? Şi ce dacă e urît? Urîtul nu e dovada supremă că are loc o porcărie. Şi ce mai înseamnă azi o porcărie? Spune-i strategie şi mergem mai departe. Vom avea un campionat cu implicări puternice pînă în adîncul buzunarelor. Patronii vor fi mai importanţi decît jucătorii. Nici un tackling al lui Bănel nu se va compara cu „angajamentul în luptă” al finanţatorului.

Ciudat, nu sînt încă total dezgustat de fotbal: m-a stors o semifinală europeană de tineret, Olanda-Anglia, cu 13-12 la penaltyuri şi mai am putere să ţin pumnii pentru Serbia, în finală.