Trăiască Lafferty!

Jocul zbanghiu al rezultatelor e mai captivant decît jocul propriu-zis

De ce să vorbim cu păcat? Desigur, ar fi un mare breaking news să găsim pe teritoriul patriei o persoană căreia să-i placă fotbalul prestat de echipa României. Cît e de zăpăcită lumea la noi, un astfel de specimen nu există. A, iubim naționala, o susținem din adîncul ființei, dar e imposibil să ne placă jocul ei. Doar dacă am confunda patriotismul cu incompetența.

Sincer, nici asta nu ne convine. Totuși, încă o dată, de ce să vorbim cu păcat? A existat un moment – dacă nu sublim, măcar ferice – luni seară, în meciul cu Grecia, acela în care conform cu viziunile domnului Dragomir trebuia „să-i batem ușor”, dar nu-i puteam bate deloc; a fost clipa din ultimele secunde, cînd s-a anunțat că Lafferty a egalat cu Ungaria, acolo, în Irlanda de Nord.

Cît timp, vreo 20 de minute, Ungaria a condus cu 1-0, nu am fost om; ne era în pericol locul 2 în grupă și ne cam lua dracu’, vorbind și copilărește, și adult. Lafferty ne-a salvat – fără Lafferty degeaba analizăm defensiva și ofensiva noastră.

Lafferty e de nota 10 în orice casetă tehnică și mai ales sentimentală a acestui 0-0 cu Grecia. Tot acest 0-0 întru totul amărît ne deschide, fie și tîrziu, o mai bună perspectivă, cel puțin în grupa noastră, a mai slabă dintre toate grupele europene (aici nu avem ce contesta…), și anume: jocul strict al rezultatelor e mai interesant, poate chiar mai captivant decît jocul propriu-zis al echipelor; nu mai are importanță cum merg pasele, cum se șutează, ce sisteme aplici pe teren, contează decisiv rezultatele mai mult sau mai puțin zbanghii.

Și mai toate echipele grupei, oricît de prost joacă, sînt capabile să realizeze zbanghiul. România nu e-n stare să bată ușor Grecia, bătută acasă de Feroe, dar Irlanda de Nord e condusă acasă de Ungaria, abia scoate un 1-1 cu care România e și ea favorizată, chit că nu marchează nimic în ultimele meciuri. Ei și ce dacă nu jucăm bine și ratăm punctele decisive?

Irlanda de Nord e mai bună? Ungaria e mai zdravănă? Grupa rămîne pasionantă, se joacă pînă la ultima etapă și nu poți ști care va fi meciul mai decisiv între Feroe – România, Finlanda – Irlanda de Nord sau Grecia – Ungaria. Sîntem la cheremul rezultatelor zbanghii și asta ne va asigura și puțină distracție în condițile severei și incontestabilei noastre competențe analitice.

Nu e nici un blocaj: naționala joacă la limita valorilor ei mediocre pe care, hotărît, le iubim! Cum spun și Chiricheș, și Ionuț Lupescu: asta e situația! S-o privim drept în ochi și să ne aducem aminte de celebra expresie a Iepocii de Aur: „Asta e situația, n-are apă stația!”. Să nu fim ipohondri! Adică dumneavoastră nu credeți că putem bate și noi Gibraltarul, nu cu 9-1 ca Polonia, ci cu 9-0?