Am jucat foarte bine cu Slovenia?

Dacă s-ar fi jucat foarte bine, făceam scor cu ei. La cît consum de optimism observ în jurul meu, probabil că sînt din nou în minoritate; fiindcă nu-mi place să exagerez şi nu mă tem că aş putea fi luat […]

Dacă s-ar fi jucat foarte bine, făceam scor cu ei. La cît consum de optimism observ în jurul meu, probabil că sînt din nou în minoritate; fiindcă nu-mi place să exagerez şi nu mă tem că aş putea fi luat drept un cîrcotaş. Nu sînt. Îmi îngădui să fiu doar un exigent. Susţin că domnul Piţurcă exagerează cînd declară că s-a jucat foarte bine, ba chiar excelent cu Slovenia. Îl înţeleg, dar nu-l aprob.

Dacă s-ar fi jucat foarte bine făceam scor cu aceşti cotonogari sistematici; îi luam – cum se zice – la tehnică în regim de mare viteză şi le dădeam să se sature. Da, a existat fără îndoială oboseala sfîrşitului de sezon, oboseala aceea care face ca Italia în Insulele Feroe să încaseze în minutul 77, la 2-0, un gol de la tîmplarul Jacobsen şi în ultimele minute Buffon să evite un halucinant 2-2. Cîrcotaşă sau nu, presa italiană a fost dură cu ei şi nu i-a păsat că în ultimul an s-au omorît să cucerească Mondialul şi Cupa Campionilor Europeni… Fireşte că Slovenia e superioară Insulelor Feroe şi nu e cu mult peste Pandurii Tîrgu-Jiu în zi de graţie, totuşi să nu ni se vorbească de excelenţă în jocul României. Din cele 180 de minute, excelente au fost primele ale reprizei a doua, în deplasare, cu un Mutu capabil să schimbe faţa jocului, cu insistenţele lui către toţi băieţii: „Mai repede, mai repede!”. Era soluţia! S-a preferat însă, în numele evidentei superiorităţi de clasă, o posesie nu numai prelungită, ci şi constipată. În ambele meciuri, „liniştea” a fost adusă de două întîmplări fericite, chiar dacă una dintre ele, golul lui Contra, a fost îndelung exersată la antrenamente. Fie şi aşa…

Două fraze mi s-au impus cît scorurile. Una – ca o scurtă la bărbie – este aceea a lui Grădinescu, după înfiorătoarea ocazie a slovenilor, la 1-0, în repriza a doua de la Timişoara: „Ce făceam la 1-1?” Ipohondrică întrebare, teribilă problemă. A doua vine de la Cristi Chivu, mulţumit şi cu un 2-1 în tur: „După ce am luat gol, mi-am adus aminte de meciul cu Bulgaria”. Normală şi responsabilă obsesie. Din nou cred că nu exagerez dacă îi propun să nu uite de acel meci pînă la calificarea finală în ale cărei şanse cred cît domnul Piţurcă: 50%. E procentul rezonabil pentru a nu fi nici un pesimist înrăit, nici un optimist deşănţat. Prefer să fac un cocktail – să fiu adică un peptimist. Noi, peptimiştii, rareori pierdem.