Va fi şi mai frumos la Atena decît la Glasgow?

120 de minute nu am zapat nici pe Antena 1, nici pe Realitatea TV. De la fabulosul Manchester-Milan, nu am trăit cu mai multă plăcere un meci de fotbal, ca acela de alaltăieri seară, dintre Sevilla şi Espanol. O frumuseţe […]

120 de minute nu am zapat nici pe Antena 1, nici pe Realitatea TV. De la fabulosul Manchester-Milan, nu am trăit cu mai multă plăcere un meci de fotbal, ca acela de alaltăieri seară, dintre Sevilla şi Espanol. O frumuseţe de finală, 120 de minute în care nu am zapat nici pe Antena 1, nici pe Realitatea TV, ca să dau o măsură a încîntării mele. Eram în situaţia eminentului om de cultură, dar şi a eminentului microbist domnul Alexandru Călinescu care, săptămîna trecută, în „Dilema Veche”, dezvăluia că pusese meciul retur de pe San Siro mai presus de confruntarea Sarkozy-Royal. „Prietenii mă vor înţelege”, fusese eliptic domnul Călinescu. Eu voi fi la fel de eliptic şi voi mărturisi că am ţinut cu Espanol. Din două motive: pentru Ivan de la Pena, fotbalist cu geniu nerealizat pe cît merita, la care ţin ca la Gabi Balint sau Donose cînd povestim despre Hagi sau Balaci. Pricepuţii în materie ştiu de ce. În al doilea rînd, pentru că Valverde (ce nume demn de auzul lui Vanea Chirilă) nu pleca favorit. Cu Sevilla, am alte probleme: în ultimul an nici unul din granzii fotbalului nu mi-au frînt pixul ca domnii aceştia din jurul lui Palop. Sevilla ne-a cam făcut praf Steaua de două ori. O dată, indirect, în finala UEFA de anul trecut, cînd a măturat-o pe Boro cu 4-0, Boro aceea de groază care ne va întrista palmaresul oricîţi români-români va mai cumpăra Becali de prin ţară. A doua oară, direct, în 16-imi, cînd s-a distrat tur-retur, Steaua lăsînd impresia în Ghencea că joacă în deplasare… Aş adăuga, ca să nu ies din ograda noastră, meciul de la Doneţk, de bătut în piatra oricărui memorial al rasei umane; atunci am scris aici că aş fi dat oricît ca Steaua să fi pierdut ca Şahtiorul lui Lucescu; nu am martori, dar poate că voi fi crezut – în clipa cînd Palop a egalat cu capul (!) în minutul 94 (!) mi-am spus că Sevilla va cîştiga din nou Cupa UEFA. Dar acest Palop e într-adevăr măreţ şi nu numai pentru ce a putut scoate; dar v-aţi prins la pasa aceea cu mîna de peste 40 de metri către Adriano care a vîjîit pe lîngă Zabaleta şi s-a dus şi n-a ratat…? În sfîrşit, nu sînt dintre aceia care să facă din antipatiile lor un criteriu obiectiv de valoare. Sevilla m-a putut enerva nu o dată, dar trebuie spus de cîteva ori că joacă foarte bine şi poate cîştiga la absolut oricine, azi, în lume.

…Şi cînd te gîndeşti, după o asemenea partidă, că au fost printre noi cîţiva megalomani neodihniţi care, în preajma primăverii, vorbeau de o posibilă finală europeană Dinamo-Steaua. Cum adică n-au spus? Îi am în colecţie. A, glumeau…? Sper să le fi trecut. Vorba lui Ilie Moromete: „Măi, zăpăciţilor”.