Ce poate face mentalul din om

De ce Wawrinka și-a dus degetul la frunte?

În weekend-ul săptămînii trecute, am trăit 3 finale la cel mai înalt nivel. După ochiul meu, ele au avut un singur subiect, fie că s-au jucat în 1 contra 1 (la tenis) și în 11 contra 11 fotbaliști. Să vă spun imediat care-i subiectul? De ce să aflați de la început cine-i „asasinul”? Sîmbătă, Serenissima s-a plimbat în primul set cu o Safarova care, cum zicea memorabil Adrian Marcu, „încerca să joace prea bine”.

În setul al doilea, supercampioana începe cu un break, se duce pînă la 4-1, la un pas de 5-1 și gata!, serviciul ei atotdecisiv se dereglează brusc, din senin, și încep să curgă dublele greșeli. Safarova – care le biruise pe Șarapova, Muguruza și Ivanovici – revine stupefiant la 4-4 și ajunge la tie-break pe care-l cîștigă incredibil la 2. Mai mult, în setul 3 pornește cu 2-0, dar se întîmplă altă răsucire: transfigurată, Serena cîștigă următoarele 6 game-uri și cucerește al 20-lea titlu de Grand Slam.

Sîmbătă noapte, la Berlin, Barça conduce din minutul 4, Buffon salvează apoi un 2-0 și zici că-i va prăpădi pe Pirlo și Pogba. Aiurea! Tripleta sud-americană nu se prea vede, oamenii de bază sînt Iniesta și Rakitici, Juve nu face prea multe în atac, totuși încă nu mai încasează. După pauză, în primele minute, tripleta se trezește, însă lui Juve nu-i pasă și marchează în cel mai pur stil italian.

La 1-1 te întrebi ce se întîmplă?, mai ales că oamenii lui Allegri, într-un avînt allegrissimo, domină, năvălesc și tăvălesc totul conform bunei lor conștiințe de nefavoriți. E momentul cînd se trezește Messi cu o cursă de-ale lui – chiar dacă nu maradoniană ca în finala cu Bilbao -, cu un șut din fugă pe care Buffon nu-l poate reține și Suarez e acolo. Chiar dacă Pogba a avut un cap de 2-2, chiar dacă Neymar a stabilit în ultima secundă un 3-1, toate acestea contează mai puțin în fața încrîncenării cu care s-a jucat, într-un permanent flux și reflux al moral-volitivului, cum i se spune din străbuni.

Ca duminică să explodeze surpriza: Wawrinka îl învinge în 4 seturi pe Djokovici: primul îl pierde la 4-6, al doilea îl cîștigă la 6-3, al treilea tot la 6-3, iar al patrulea, după ce Nole a condus cu 3-0, la 6-4.

Wilander a declarat că a fost de necrezut. Stan a recunoscut că e uluit de el însuși. Virginia Ruzici a zis că Stan a jucat un tenis de vis. Vis sau nu, Nole nu l-a putut întoarce nici o clipă pe Wawrinka și mă hazardez să scriu că el nu a putut recupera fizic și psihic după meciurile lui – în două zile și o noapte – cu Murray, care l-a chinuit mai rău ca oricine.

Pentru mine însă cel mai important gest al finalei este acela al lui Stan, după ce a cîștigat setul 2: deloc sfidător, el a dus degetul arătător la frunte și l-a răsucit straniu de tîmplă. Ce-a vrut să semnalizeze? Că acolo, în mental, e totul? Așa cred. Mentalul e „asasinul”, el te poate omorî și tot el te reînvie.