Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Dreptul de a avea un „păi”

De duminică ne-am instalat într-un apăsător șantaj

Permalink to Dreptul de a avea un „păi”
vineri, 3 aprilie 2015, 8:50

„Jucăm înfiorător. Nimeni nu face ce trebuie. Sîntem o rușine. Pur și simpu îmi rănesc ochii privind Olanda acum” – așa grăit-a Johan Cruyff, după un 1-1 cu Turcia… Țînîndu-mi bine creionul, pot scrie că nu am mai auzit asemenea vorbe, și ele înfiorătoare, despre una dintre marile echipe ale Europei noastre; să citești că ceea ce joacă Olanda – fie și într-o zi proastă a ei – e o rușine, trebuie să fii un Cruyff ca să o susții. Nu sîntem Cruyff – așa cum, vorba lui Dorinel Rotariu, nu toți sîntem Messi – și-atunci îmi permit doar să mă gîndesc, decent, că poate Johan exagerează. Avem dreptul să gîndim cu „poate” în fața zeului noi, muritorii?

Am văzut meciul, Olanda nu prea era Olanda, e-adevărat, am văzut spectatori plecînd în minutul 85, fiindcă erau sătui de ratări, asta mi s-a părut mai tare decît orice vorbă, dar, în ultima clipă, cum-necum, Huntelaar și Sneijder au egalat o echipă a Turciei întru totul remarcabilă. Nu m-am zgîriat pe ochi – e clar că am aici, pe Dîmbovița, altă optică decît zeul Johan, care nu va acccepta niciodată ideea zilelor proaste și nu ne dă dreptul la nici un poate, la nici un păi, la nici o relativizare. Păi, dacă Olanda a fost o rușine cu Turcia, cum a fost Cehia cu Letonia? Cehia a alergat și ea vreo oră să egaleze o baltică, după ce a încasat (min. 30) un gol de fraieri, și a prins și ea fericirea unui 1-1 în ultimele secunde. Nu știu dacă și la Praga s-a rostit pentru această fericire cuvîntul cumplit „rușine”. Nici acolo n-or fi toți un Cruyff.

Și dacă mi se dă dreptul la un „păi”, voi scrie că cea mai ciudată echipă – ciudat de bună – a acestor nopți europene a fost aceea a Greciei în meciul de la Budapesta: au fost niște greci de nerecunoscut după toate cele care i-au adus pe ultimul loc în grupa noastră. Viteză în atac și-n intercepție, bună legătură interumană, dominînd în toate compartimentele o Ungarie (s-avem pardon!) mai slabă decît Insulele Feroe la Ploiești. Dacă veneau cu 3 puncte de la Budapesta sînt convins că grecii intrau din nou în cărți și ultimul meci cu ei, aici, la noi, ar fi fost pe-o foarte ascuțită muchie de cuțit. Și de ce nu au învins? Păi, nu există în fotbal celebra nedreptate? Noi, duminică, bravo nouă!, am fost departe de ea, am învins pe drept, cum se zice, o echipă nu mai mult decît incomodă, dar și mai mult ne-au incomodat gazonul și-n a doua repriză un public ingrat, care dorea și spectacol după un 1-0 în minutul 15.

Spectacol? Ce spectacol poate fi mai presus de cucerirea celor 3 puncte care ne mențineau pe primul loc în grupă? Nu am jucat înfiorător (nu avem Cruyffi printre noi), nici nemaipomenit, „nici foarte prost și, mai ales, orice alt rezultat ar fi fost catastrofal…” (citate din vorbele comentatorilor). Așa e, aveți altceva de spus? Discutăm la obiect sau la idealul cailor verzi pe pereți? Dacă ne calificăm, se mai gîndește cineva la ce șut de 1-1 a salvat Panti în minutul 90? De duminică ne-am instalat în acest apăsător șantaj. Un singur spectacol e peste acest șantaj: hotelul ales deja în Orleans, pentru cantonamentul naționalei. Aveți vreo obiecție? Nici un păi…

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Florin (11 comentarii)  •  3 aprilie 2015, 12:09

Este de vis faptul ca ne-am cautat hotel…

Ar fi si mai de vis sa scoatem un egal muncit in Irlanda si pe urma inca unul la buda din pesta.

Maestre, aveti un stil atat de sahistic defensiv incat ma bucur a mirare ca va uitati la atatea meciuri.

De fapt, de multi ani ma bucur sa vad oameni mai nebuni dupa fotbal decat mine, ceea ce, credeti-ma e (culmea!) destul de greu.

Succes si sanatate!

Eugen Borbely (1 comentarii)  •  3 aprilie 2015, 16:37

Maestre,
Cu părere de rău, dar nu pot să fiu în asentiment cu articolul. Şi iată de ce:
1. Dacă gazonul a fost prost de ce nu s-a organizat meciul pe „Extensiv” Craiova?
2.Dacă publicul ploieştean e ingrat atunci organizaţi meciurile numai la Bucureşti, să vă poată scuipa Tănase după pofta inimii, iar Argăseală să-l numească jucător emblematic.
3.Dacă trebuie să ne bucure că nu am făcut egal cu Faroe Islands, când vom pierde, să ne bucure faptul că nu am pierdut cu mai mult?
4. Echipa naţională trebuie să-şi câştige respect. Nu e fluierată România sau culorile naţionale, ci acei care pretind că reprezintă naţionala dar nu o respectă. Uitaţi-vă la Simona cum moare pe teren la fiecare meci şi publicul o adulează. Îl vedeţi pe Tănase făcând aşa ceva? Pe 6 Februarie 1999 West Ham United pierdea pe teren propriu cu 0–4 în faţa lui Arsenal. Şi totuşi publicul îşi încuraja echipa fiindcă jucătorii erau disperaţi să marcheze în poarta lui Arsenal. Nu mi s-a părut echipa noastră disperată să marcheze.
Desigur dreptul la opinie e garantat. Cu „păi” am putea construi autostrade pline de gropi şi să ne mândrim cu ele.
Maestre, dacă vrem să fim respectaţi trebuie să promovăm şi calitatea.
S-auzim numai de bine!

bazileon (3 comentarii)  •  3 aprilie 2015, 17:49

Idealul nostrum, calificarea!!!

gicu (305 comentarii)  •  3 aprilie 2015, 18:04

Sanatate, maestre!

Gentle Giant (6 comentarii)  •  4 aprilie 2015, 8:44

Cu siguranta „ati prins o zi buna” cind ati scris acest articol.

dragan (767 comentarii)  •  5 aprilie 2015, 11:27

fratele meu (din ce in ce mai) alb! ramineti pe Rambla!….

corvette59 (2 comentarii)  •  6 aprilie 2015, 9:35

Maestre ,din foto deduc ca sinteti pasionat de pipa dvs . Ei bine ,si eu am fost de „Gitanes ” aproape toata viata . Acum ,la 75 .a trebuit sa le las . Au inceput sa se certe cu sistemul meu vascular . Le-am lasat fiindca vreau sa prind CM ’22 in Qatar . Vreau sa intru in Guiness Book ca cel mai in virsta turist la un CM . Titlul il detine un belgian de la CM’82 . 81 de ani !Multa sanatate si s’auzim numai de bine !

corvette59 (2 comentarii)  •  6 aprilie 2015, 9:40

@ Borbely
Dle,”tunar ” fiind si nimerindu-ma la London atunci ,am fost la meci ! Ce vremuri ! Alt Arsenal si alt WHU . Nici acum Arsenalul nu-i rau . O sa vezi !

Comentează