Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Apropo de Simona Halep

Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă

Apropo de Simona Halep – ați văzut meciul dintre Wozniacki (a 10-a pe tabloul favoritelor) și Șarapova (a 5-a)? Trei seturi în care, de la defensiva cea mai etanșă se trecea […]

vineri, 5 septembrie 2014, 9:18

Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă

Apropo de Simona Halep – ați văzut meciul dintre Wozniacki (a 10-a pe tabloul favoritelor) și Șarapova (a 5-a)? Trei seturi în care, de la defensiva cea mai etanșă se trecea dintr-o răsuflare la ofensiva numită firesc incredibilă, cu o Șarapova neîmblînzită în atac și cu o Wozniacki scoțînd orice minge la limita inacceptabilului, cu schimburi de o lungime și o durată spre insuportabil, amîndouă cu un moral inflexibil. A fost o partidă de o intensitate demnă de-o finală. A învins polo(da)neza, care azi joacă mult mai bine decît atunci cînd era pe primul loc în clasamentul mondial și mă enerva cum numai Marion Bartoli a reușit.

Wozniacki a spulberat-o – din nou incredibil – pe Errani (a 9-a), cu un 6-0, 6-1 care l-a făcut pe comentator să scape cuvîntul magic „transă”, Wozniacki e în transă și asta în fața unei italience care, în defensivă, e de nivelul squadrei azzurra în fotbal. Dar ați văzut ce a făcut Errani, cu fizicul ei asemănător Simonei, în meciul precedent cu croata „noastră”, Lucici-Baroni (121 în lume)? Sara pierde setul doi cu 2-6 (croatei nu i-a tremurat mîna la 5-2!), ca în setul trei s-o măture cu un 5-0, după un game totuși de 10 minute… Pentru mine, această Baroni, la 32 de ani, cu silueta ei longilină, cu fața ei palidă sub ochelarii negri, cu serviciul și forehand-ul de primă calitate, rămîne figura cea mai stranie a turneului, subevaluată sau nu, nu are importanță, dacă și despre Di Maria am auzit că e supraevaluat…

La capitolul scoruri supersonice, mai întreb dacă ați văzut ce-a făcut chinezoaica Peng (59 în clasament) din revelația elvețiană Bencici – 6-2, 6-1. Mats Wilander a rîs sincer cînd a auzit-o pe Peng că a jucat ușor nervoasă. Eu nu am rîs, fiindcă am văzut din primul tur cît de clar a biruit-o Peng pe Radwanska (numărul 4).

Pun toate aceste întrebări apropo de Simona Halep pentru că nu o pot extrage din contextul acestui US Open extrem de ciudat din p.d.v. feminin, de unde a dispărut atît de repede pînă și o Kvitova. Fără durități inutile, dar și fără vreo bunăvoință bleagă, mă socotesc un om normal, care nu s-a așteptat ca Simona să cîștige acest turneu, cît timp există o Serena Williams, un om normal, care nu vede în ea un robot, dar nici nu e convins că e a doua din lume. Sînt mulțumit că e printre primele 10, o pun în speța uneia dintre cele mai atașante jucătoare, Justin Henin, totuși jocul ei nu e superior deocamdată celorlalte 9 rivale de pe un tablou de mare șlem.

Nu am fost de acord cu bagatelizarea urîtă a performanțelor ei la Roland Garros și Wimbledon, însă la acest US Open a început prost și a culminat cu meciul împotriva croatei, unde a avut în primul set 5-2 și a urmat ce-a urmat, de nediscutat, bun de uitat. Nu mă gîndesc să-i propun impertinent să-și schimbe stilul inteligent adaptat la fizicul ei, dar fără un joc în forță la fileu, fără un serviciu cu care să facă față în lumea bună, o asigur că voi avea mereu dificultăți în calitatea mea de suporter al ei și în ipoteza că mă ia în seamă. La urma urmei, să recunoaștem că e mult mai ușor și normal să stai în fotoliu acasă, decît să rămîi un om normal pe locul 2 în lume.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Comentează