Bijuterii, copilării și cotonogeli

După două goluri ale Stelei anormal de frumoase.

„Vom vedea multe goluri” ne-a anunțat Costel Gâlcă, totuși Steaua nu a dat mai mult de două. Dar ce goluri! Două nestemate în sărăcia noastă de bijuterii. Două goluri care fac unanimitatea […]

După două goluri ale Stelei anormal de frumoase.

„Vom vedea multe goluri” ne-a anunțat Costel Gâlcă, totuși Steaua nu a dat mai mult de două. Dar ce goluri! Două nestemate în sărăcia noastă de bijuterii. Două goluri care fac unanimitatea în elogii – de la Ilie Dumitrescu și Gabi Balint pînă la Basarab Panduru, om greu de urnit spre entuziasme rapide. Fără a fi rău, au fost două goluri anormal de frumoase pentru ceea ce se joacă azi la noi; la care aș adăuga și superba ratare din repriza a doua a lui Chipciu, după cursa lui Iancu. Pentru a reveni în normalitate, trebuie spus că Steaua i-a învins pe acești rudimentari – sau, cum zice Radu Paraschivescu, primitivi – jucînd cam ceea ce se cerea din turul în Aktobe City: „Să-i ia la tehnică!”, după o expresie de neuitat a lui Titi Teașcă și nu numai a lui.

„Să-i ia la tehnică în regim de viteză” – pentru a fi exacți și păstrînd ceva din humorul pierdul al expresiei complicate. Tratați astfel, ce-a mai rămas din acești milionari agresivi în fiecare contact? Ceea ce se știe încă de pe vremea bunicii, care nu ne lăsa să jucăm cu cei de la găzărie (undeva pe Mărășești) că „sînt răi și lovesc”. Pe scurt: luați la tehnică, le-a rămas cotonoaga. Fără ca Steaua să fie o virgină inocentă în domeniu, milionarii aceștia au rupt cît au mai putut, dar ar fi nedrept să uităm cum s-au dăruit după ce au rămas în zece. Aici este și dificultatea pe care vreau să i-o fac lui Gâlcă: cum e posibil ca la covîrșitoarea superioritate tehnică plus cea numerică, cel mai bun om al Stelei să fie Arlauskis? A scos vreo trei goluri gata făcute, toată lumea fiind de acord cu clișeul că el a dat cea mai mare încredere echipei… La un 2-0 lejer, lejer, lejer, în 11-10, portarul să mai aibă loc să strălucească? De ce?

Costelinho – cum îl dezmiardă Iordănescu – acceptă că s-a petrecut o relaxare după eliminarea kazahului, o scădere a intensității. Chipciu e mai puțin savant: „Am fost copilăroși că nu le-am dat mai multe”. Copilăroși, copilăroși – expresia are o dulceață infinită, dar ultimele 5 minute, după 2-1, cu o dominare confuză a adversarului, nu au fost deloc copilăroase, dimpotrivă. Nu vreau să sperii pe nimeni, urăsc speculațiile, dar nu le pot împiedica, totuși la un eventual 2-2 (cum se întîmplă pe la noi, nu?) în minutul 90Ă, garantez că am fi uitat de capodoperele din minutele 3 și 39. Nu le-am fi uitat?

„Prieten drag, ne cunoaștem de-o viață”, știu ce vorbesc și ce cînt în ultimele minute ale unui meci de Champions League la noi, din București pînă la Ploiești, Timișoara și în toată țara. Doar comentatorul a fost la înălțimea momentelor acelea curat neplăcute: „Steaua nu trebuie să tremure, dar să fie atentă”. Printre cascadele de cotonoage ale finalului, mi s-a părut că aud un sfat (aproape) abisal de pueril.

Pe plan extern, mă frămîntă o singură întrebare: Pep Guardiola a spus că urăște tiki-taka? Că o urăște, s-a tradus exact?