Suspiciunea rezonabilă

Un termen care face furori și nu e o inepție

După acel irefutabil 3-0 al Stelei cu Viitorul – intitulat la noi în Gazetă: „Cu mîinile curate”, ca să uităm foarte straniul 2-5 al acelorași echipe, în tur – Latovlevici […]

Un termen care face furori și nu e o inepție

După acel irefutabil 3-0 al Stelei cu Viitorul – intitulat la noi în Gazetă: „Cu mîinile curate”, ca să uităm foarte straniul 2-5 al acelorași echipe, în tur – Latovlevici declara cu litere mari: „Trăim într-o țară bolnavă, îmi pare rău s-o spun, dar nu vreau să jignesc pe nimeni. Toată lumea vede numai blaturi, cum să comentez asemenea inepții?”. Îmi pare rău s-o spun, nu vreau să-l jignesc pe Lato, dar ne putea scuti de acest șut în bălării. Personal, sînt dintre acei cîțiva care suportă greu să li se spună toată ziua-bună ziua că sîntem într-o țară bolnavă, că sîntem – în general și la întîia plural – cretini, dobitoci, imbecili și alte generalizări din care, firește, sînt excluși tocmai cei care le debitează.

Numai imbecilii – oricît s-ar crede ei de pamfletari – îi pot face de imbecili pe toți cei din jurul lor. Tot așa, a crede că e o inepție să vezi blaturi în fotbalul nostru nu e chiar o inepție, cum zice Lato. Dar ce e? E o suspiciune rezonabilă. Termenul acesta face azi furori în justiție, pe baza unor suspiciuni rezonabile, se admite declanșarea unor investigații care pot conduce la apariția unor dovezi temeinice în cercetarea cazului. Suspiciunea rezonabilă – repet expresia, fiindcă am o pasiune pentru tot ce e rezonabil – nu e o dovadă, dar poate fi luată în seamă. Sigur, ea poate fi pînă la urmă și neîntemeiată, însă dreptul ei la existență e logic și deloc inept.

Nu sînt inept dacă am o suspiciune rezonabilă față de un noncombat, cum s-a spus duios unui meci enigmatic. Nu sînt inept dacă mă întreb nu o dată ce înseamnă un meci strategic, ca să nu-i spun direct trîntit. Gazeta noastră poate face oricînd un număr special consacrat supiciunilor rezonabile care colcăie tulburător în desfășurarea campionatelor noastre. Și normal ar fi un al doilea număr în care să se dezmintă asemenea bănuieli. Cîte s-ar dezminți?, aceasta e o altă poveste.

Fiindcă nu accept nici aiureala aceea cu „ca la noi la nimeni”, fiindcă nu voi crede niciodată că „sîntem rău mondial”, am suficient humor ca să știu că suspiciunile rezonabile mai au loc și la alții, la alte case cu comisioane, poate, mai grase. Nu e vesel, nu e mîngîietor, după cum nimeni nu e mai presus de lege… Dar nici dincolo de orice bănuială, cît timp există „rezon” – rezonul lui Ipingescu la tot ce spune jupîn Titircă Inimă-Rea. Revenind la fotbalul propriu-zis, ăla pe curatelea, nu am nici o îndoială că Steaua va cîștiga al 25-lea titlu, e categoric superioară Astrei și Petrolului, vă place sau nu e lipsit de importanță; dar dacă tot au apărut listele cu eventualii noștri adversari în tururile europene preliminare, mă trăsnește o întrebare deșucheată: ce-ar face primele noastre trei clasate în fața lui Sunderland, ultima din Premier League, retrogradabila care scoate un 2-2 la City și o frînge pe Chelsea…?

Să nu mi se spună că au fost blaturi… Chiar am fi inepți. Și categoric „dăștepți” dacă am ști deja, după tururile semifinalelor, cine va juca finala Ligii Campionilor.