C-așa-i în fotbal

Cel mai spectaculos Mourinho din toate timpurile

Știm noi foarte bine cum să fim zilnic acri și mofturoși, îmi permit azi să scriu – fără să mă tem de faulturi – că retururile sferturilor din Liga Campionilor au fost pasionante, […]

Cel mai spectaculos Mourinho din toate timpurile

Știm noi foarte bine cum să fim zilnic acri și mofturoși, îmi permit azi să scriu – fără să mă tem de faulturi – că retururile sferturilor din Liga Campionilor au fost pasionante, cu îndelungi minute senzaționale. Dortmund o conducea senzațional, la pauză, pe Real cu 2-0, cu un Reus curat formidabil și cu Ilie Dumitrescu zicînd că nu a văzut un Real mai slab. Senzațional, kloppiștii au avut ocazii pentru un 3-0, exact ca Realul în returul din 2013 la Madrid, după 1-4 la Dortmund. Și atunci, și acum ne-am oprit la un 2-0 de poveste. Senzațional a fost ce-a făcut Atletico din Barça, în general, dar mai ales în primul sfert de oră, cînd a devastat-o dînd un singur gol pe care l-a apărat vitejește pînă la capăt. Senzațional de inexistent Messi, senzațional de neputincioasă Barça pe care Gică Craioveanu o vedea totuși incapabilă să piardă calificarea. Senzațional șutul lui Evra pentru 1-0 la Munchen și la fel de „senza” (abreviere în franceză) cum i-au liniștit Robben și ai lui în 15 minute. În aceeași ordine de idei, scutiți-mă să mai aud de „exemplara apărare organizată a lui Moyes”; nu am altă replică decît aceea a lui Giggs după două ore de antrenament pentru perfecționarea defensivei: „La dracu’, dar noi sîntem United! Ce jucăm?”.

Se observă lesne că nu m-am referit la Chelsea – PSG 2-0, cu calificare după un 1-3 (aproape) covîrșitor. E meciul pe care-l pun cel mai sus în topul nebuniilor din aceste retururi. E meciul unui nemaivăzut Mourinho. În trei timpi: după dezastrul de la Paris, se dezlănțuise incredibil împotriva jucătorilor săi – ridicoli, impotenți… Indiscutabil era bulversat de golul lui Pastore din ultimele secunde – un gol de neconceput pentru o apărare Mourinho, o crimă de dribling printre trei fundași. La Londra se chinuie jumătate de oră pînă Schurrle face 1-0; e încă impasibil, după pauză schimbă genial în atac, cu Torres și Demba Ba, profită de apatia ideologică a lui Blanc și urmează în minutul 88 golul pentru 2-0 și cel mai senzațional Mourinho din toate timpurile: fuge de pe banca tehnică și, ca nebun, aleargă jumătate de stadion pînă în colțul terenului, acolo unde toată echipa e grămadă peste Ba; intră ca un puștan printre ei, dar nu se știe ce le spune: îi felicită pe foștii impotenți sau, mai Mou, îi cere lui Torres să țină de minge în prelungiri. Timpul trei – la conferința de presă zice rece că nu e nimic extraordinar în această normală calificare. Ilie Dumitrescu apreciază că acest 2-0 a fost un „seminar Mourinho”. Gică Craioveanu, scepticul spaniol, întreabă enervat: „Puteți să-mi spuneți și mie ce joacă Chelsea?”. Căci cam așa-i în fotbal…