Extratereştrii – învinşi de nişte pămînteni

Vă mai entuziasmează un catenaccio exemplar?

Seara magică a unui catenaccio exemplar – după cum ni s-a sintetizat – nu o pot trata decît conform replicii celebre a unui bătrîn londonez pe care, în ziua de 1 septembrie 1939, vecina […]

Vă mai entuziasmează un catenaccio exemplar?

Seara magică a unui catenaccio exemplar – după cum ni s-a sintetizat – nu o pot trata decît conform replicii celebre a unui bătrîn londonez pe care, în ziua de 1 septembrie 1939, vecina sa de palier l-a anunţat îngrozită că a început războiul. Acest domn Schwarz i-a spus calm: „Dacă le place…”. Fără să fiu îngrozit, după acest răzbel de pe San Siro, căci a cam fost răzbel, cu triumful lacătului şters bine de rugină asupra unei tiki-taka impotente, nu-mi inspiră altă idee: „Dacă v-a plăcut, e în ordine!”. Mie nu. La fel de democratic, accept că altora – celor care de mult aşteaptă ca să apară cineva să-i scoată Barcelonei fotbalul din cap, să se mai termine cu acest „dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie” – le-a plăcut acest 2-0 magic pînă la delir, pînă la urale pentru orice deposedare a lui Messi, pentru fiecare pasă zbîrcită a lui Xavi sau Iniesta. Era cam indecent, dar nu o să fac azi din indecenţă o problemă majoră în fotbalul celei mai civilizate lumi. Şi nici nu o să plîng de mila Barcelonei, oricît ţin la ea, în nici un caz pînă la orbire, căci mai sînt capabil să văd din ce henţ s-a marcat primul gol. Extratereştrii nu au putut juca nimic, e clar. Zi proastă în toate sensurile, începînd şi sfîrşind de la psihic, acolo unde Milanul a fost decisiv. Nu mi-aş permite să scriu că a refuzat jocul, dar e precis că italienii aceştia refuză de mult jocul spaniolilor şi fac totul, cu orice preţ, chiar al urîtului, să-l paralizeze cum ştiu ei mai bine şi mai sumar. E de luat în consideraţie părerea multora, care cred că Barca ar avea altă soartă şi artă în campionatul englez sau, mai ales, cel italian. Adevărul e ceva mai departe: oricît a încercat Mourinho să facă un Real italian în faţa Barcelonei, nici Realul n-o să se poată preta la un catenaccio ca al Milanului de miercuri seară. Nu le e în sînge. Problema mea este una singură: de ce să ne mai entuziasmeze un catenaccio exemplar, chiar magic? Face fotbalul mai frumos? A, nu ne mai interesează frumosul în fotbal? Frumosul a devenit şi el o vechitură? Dar lacătul lui Herrera cîţi ani are?

Dacă mă luaţi din scurt, din toate aceste „sferturi”, impresia cea mai puternică mi-a lăsat-o Bayernul, nici italian, nici spaniol. Dar ce fotbal de-o seriozitate şi exactitate duse pînă la plăcere, dacă e posibil aşa ceva… Ce-i drept, în faţa Arsenalului care resimte grav pierderea unui Van Persie, a unui Fabregas, din care desigur a cîştigat bani frumoşi. Indiscutabil, asta-i frumuseţea azi în fotbal: o foarte bună afacere. Vă place? O suportaţi?