”Maturizarea e totul”

Știu ce mi-a venit să-i compar pe Florinel cu Rashford. Am obiecții

Indiscutabil, cu Young Boys nu a fost meciul de neuitat al CFR-ului. Dând-o pe memorie, rareori am văzut un asemenea echilibru al confuziilor în jocul ambelor echipe. Până și golurile au fost marcate din două intense meleuri din careuri.

Despre speranță
Oricum a fost jocul, rezultatul susține și el acea confuzie care nu o dată se numește frumos: speranță. Tot ce am citit mai frumos despre speranță – și nu văd de ce aș evita această idee într-un articol despre fotbal – sună așa: „Ceea ce Îl uimește pe Cel care ne privește de Sus este speranța oamenilor”.

Revenind printre noi, sper că se va accepta fără gânduri rele bucuria hattrickului lui Rashford din acest 5-0 al lui United la Leipzig. De atâta timp nu am mai scris o vorbă bună despre ea.

Nu am mai avut de ce să mă mai entuziasmeze oamenii acestui norvegian, Ole Gunnar Solkjaer, cam prea apatic, după gustul meu, poate prea decent. Rashford, nu cu oricine, Red Bull nu e, azi, o echipă oarecare, din lotul banalităților, ne-a încântat miercuri seară.

Rashford al meu
O scriu la plural fiindcă au sunat abundent fani după luni lungi de tăcere în care îmi îngăduisem să-l pomenesc, articulând abuziv „Rashford al meu”. De unde această intimitate?

Sunt vreo doi ani de când, citind în limba română „Florinel Coman e mai bun decât Mbappe”, mi-a sărit capacul și i-am replicat – poate prea vesel – că Florinel ar trebui să fie mulțumit dacă-l va ajunge pe Rashford, care, pe atunci, încă nu era Rashford acel explorator de spații lungi, cum îi place lui Gică Hagi să fie orice 10. Dar așa îl vedea pixul meu: ca un termen de comparație.

Maturizarea e totul
Și azi îl socotesc pe Mbappe incomparabil, Florinel a progresat mult, totuși progresele lui Rashford nu sunt de aceeași natură și am obiecții la pixul meu nechibzuit. Ce mi-a venit cu compararea lor?

Sunt două talente diferite și, mai mult ca sigur, două destine diferite. Sigur că l-aș vrea pe Florinel la nivelul de notorietate și succes al lui Rashford, dar, cum a scris-o un englez, mult mai celebru decât fotbaliștii lumii: „Maturizarea e totul”.

Maturizarea lui Rashford, într-un campionat de forța acestei Premier League, va fi fatal superioară celei a lui Florinel care la noi rivalizează, deocamdată, doar cu Dennis Man.

Tot astfel cum destinele lui Ionuț Radu și Pickford – portarii acelui fabulos România-Anglia 4-2 care-l făcuse pe Radu Paraschivescu să-și piardă luciditatea – au fost, vai!, diferite, în pofida talentelor incontestabile.

Altfel, la ce ne oferă astăzi Champions League, fotbalul lui Bayern mi se pare cel mai convingător, revelația este Șahtior Donețk, bizar rămâne Real Madrid.