În limitele bunului-simț adjectival
Aș fi mulțumit ca FCSB să joace ca Sassuolo în fața lui Juve

Se aude că după noile amenajări de la FCSB, șeicul din Pipera, șeicul autohton al lui Reghe, vrea ca în sezonul viitor, modelul echipei să fie Juventus – cu acest argument: în fața lui Juve, nimeni nu crâcnește în Serie A. De mult, idealul patronal este acela ca echipa lui – ca și Domnia Sa – să nu fie contrazisă, să zdrobească fără probleme, să învingă categoric, să biruie ca o echipă de bărbați adevărați și imbatabili, ca Juve de pildă… Numai malițioșii înrăiți pot avea obiecții, dacă uităm de ultimul avertisment, foarte corect, formulat de Mourinho: „Există în fotbal oameni puternici care nu înțeleg nimic din fotbal”. La cine s-o fi gândit?
S-a crâcnit contra lui Juve
Strict la zi, nu am nicio împotrivire ca FCSB s-o aibă ca model pe Juve, doar că în ultimele etape ale Seriei A s-a cam crâcnit în fața oamenilor lui Sarri și verbul nu ține: nu s-a crâcnit, s-a urlat! Meciul cu Atalanta e de neuitat. Băieții fulminanți ai lui Gasperini le-au fost superiori în joc și ca scor, mâncându-le sufletul până la ultimul nervișor. Au avut 1-0 la pauză, apoi 2-1 printr-un șut de mare clasă al acestui Malinovsky care naște întrebarea caragialiană: ce caută ucraineanul în Italia? Cristiano nu s-a văzut în prima repriză, în a doua și-a făcut cu geniu două ocazii pe care le-a bramburit banal; l-au salvat însă, nu există geniu fără baftă pe măsură, 2 penaltyuri din 2 hențuri în careu, perfect neghioabe, cum sunt atâtea în această eră a penaltyurilor indiscutabile.
Cine ne-a Buș-it?
Cristiano le-a bătut ca la carte și s-a scos cumva dintr-un meci în care s-a tot căutat fără să se găsească. E cum spune Arrigo Sacchi, antrenorul meu preferat, cel care, la un turneu european unde Italia a făcut 0-0 cu Germania, le-a putut spune alor săi: „Jucați prea frumos ca să mai și puteți învinge!”. Venerabilul Sacchi vede foarte bine: Juve nu are mutră de campioană europeană, Atalanta îi impune să-și depășească limitele. Care limite? Acest 3-3 de miercuri seară cu Sassuolo?! Meci desigur dramatic, ba chiar „superb”… În limitele bunului-simț adjectival, aș fi mulțumit dacă tot ne-a „Buș”-it, FCSB în 2021 va juca nu ca Juve, nu ca Atalanta, ci măcar ca Sassuolo miercuri seară…
Eric, un domn stranier
Nu pot lăsa acest pix dintre degete, nu mă pot distanța de el fără a scrie că în aceste zile de fotbal intens, cel mai frumos gol a fost nu dintr-un penalty, ci dintr-o liberă de la vreo 20m, în ultimul minut al lui Hermannstadt – Voluntari, la un 2-0 care nu putea fi răsturnat. Eric de Oliveira, brazilianul ajuns după atâtea drumuri pe stadionul „Anghel Iordănescu”, a luat totuși mingea, a contemplat zidul, a stat pe gânduri și a marcat inutil în clasament, dar foarte bucuros și mândru de el, cum eram și eu. Îl pun pe Eric lângă cei mai luminoși fotbaliști stranieri, domnii Teixeira și Wesley, cei care ne-au încântat și mângâiat instinctele noastre magice de mingicari români.