Există fotbaliști valabili în România!

Pentru o gândire pozitivă măcar în fotbal

Ca un vulnerabil și iremediabil caraghios (în sensul bun, eugenionescian al termenului), nu mă tem să afirm că în această primă etapă a reluării campionatului m-am concentrat pe golurile marcate. În plină pandemie și în mijlocul unor scandaloase momente, am vrut să văd cum se marchează în mult hulitul nostru campionat de of și of, of.

Grozava Sepsi
Veți râde, sunteți liberi – nu am gândit deplasat. Am întâlnit și un joc vesel de cuvinte ușor îndreptățit: „Grozava Sepsi – adică echipa lui Leo Grozavu – a spulberat-o pe Poli Iași”. Când ai chef de jocuri de cuvinte, e bine. Și a fost bine din pdv-ul meu de la bun început, de la cel de-al doilea gol al lui Tudorie în meciul Voluntarilor (la care țineam de pe vremea lui Cernat…). Gol pe o bună centrare cu căpățână, stop bine controlat în careu, de către acest fotbalist dotat cu prea mult ghinion. Ce a mai urmat nu o să enumăr în ordinea intrării lor în scenă, ci conform gustului meu personal dacă mi se permite.

Ceva moștenit de la Del Piero
A fost mai întâi performanța lui Cipri Deac la Botoșani, da, o performanță! Aceea a unui penalty perfect bătut în primul minut și după nici 10 minute, un 2-0 dintr-o liberă peste zid, cam de la 20m. Mi-a rămas de la Del Piero – să ai sânge ca să marchezi imediat după efortul unui penalty, ești cineva! Cui nu i se pare adevărat să-l contrazică pe Del Piero! A venit îndată, strălucit, șutul-bombă cu stângul al lui Nistor la Craiova, acolo unde deocamdată nu mai marcase o astfel de minune. Craiovei lui Bergodi – la care țin de mult, de când și-a dat afară din vestiar patronul – îi imput că joacă ușuratic, șăgalnică și capricioasă.

Dacă era la englezi ce mai vorbeam!
Ar urma, desigur, Sergiu Buș, cursa lui în care i-a adormit exemplar pe puștii FCSB-ului, totuși un gol de care cu siguranță s-a autosesizat patronul, cândva, al lui Gnohere, căci de acolo pornește toată criza, de la nr. 9. Și, fiindcă suntem tot aici, nu se poate trece peste finalul meciului pe care dacă-l prindeam la englezi ne grozăveam și noi că știm ce înseamnă 90Ă3, 90Ă4. FCSB are 2-1 dintr-un penalty, marcat de un fost danez, ca în 90Ă4, Gaz Metan să contraatace și Buș, irezistibil, să-i paseze unui norvegian, Nielsen, din octombrie la Mediaș, care nu va ezita să-l facă pe MM Soica, din tribună, să se ia cu mâinile de cap.

O frumusețe de egalare. E obligatoriu, îmi șoptește pixul meu, să-l pun pe această listă pe care o și intitulez, bonom „Există fotbaliști români valabili!” și pe Gabi Iancu, de la Viitorul, cu golul lui de farmec, cu capul pe o centrare Boboc.

Nu murim din jocuri de cuvinte
E timpul să mă întreb și eu: ce m-a apucat să fiu pozitiv în fotbal, într-o vară când e atât de rău să fii pozitiv – cuvânt care îngrozește? Mă denunț: m-am gândit tot timpul la Rădoi și Stoichiță, permanent în tribune, pentru a-i convinge cât de cât să judece pozitiv situația, fără a se îngrozi. Recunosc: e un joc de cuvinte. Nu se moare din asta.